Printre metodele recomandate pentru a ne proteja împotriva noului coronavirus se numără, în principal, spălarea mâinilor, purtarea măștii de protecție, păstrarea distanței de 1,5 metri față de ceilalți. Dar nu toate riscurile au același potențial: propria locuință, transportul public, magazinele alimentare prezintă, fiecare, provocări diferite.
Într-un articol intitulat “Riscuri - cunoaște-le și evită-le”, profesorul Erin Bromage de la Universitatea Massachussets Dartmouth, imunolog în boli infecțioase animale, atrage atenția că, adesea, locurile care prezintă risc de contaminare sunt tocmai cele la care ne-am aștepta cel mai puțin, chiar dacă purtăm măști și respectăm recomandările autorităților.
Cu toate că, în prezent, se acordă multă atenție riscurilor pe care le presupune relansarea economiei, în realitate, potrivit datelor disponibile, mulți oameni se pot infecta chiar în propria locuință, afirmă Bromage.
Studiile de caz care au urmărit focarele de COVID-19, încă de la începutul pandemiei, au arătat că principalele surse de infecții, la nivelul comunităților, sunt legate de locul de muncă, transportul public, reuniunile sociale și restaurantele - spații închise, cu circulație limitată a aerului și cu mulțimi mari de oameni care petrec mult timp în același loc. Unele dintre cele mai mari focare (cu excepția caselor de bătrâni) semnalate și urmărite, au izbucnit în închisori, la spectacole, sporturi de sală, petreceri, acestea fiind cele mai prielnice medii în care oamenii împrăștie în aer stropi de salivă prin vorbit, strigăte și expirații prelungite.
Expunerea la virus nu înseamnă automat infecție, explică Bromage. Virusul are o rată de transmitere mai mare în funcție de perioada expunere și de cantitatea de particule virale eliberate în aer. Un exemplu este al celor care practică jogging și care expiră puternic în timpul eforturilor fizice - ei pot împrăștia în aer un volum mare de particule virale, dar, în același timp, viteza deplasării reduce timpul de expunere. E nevoie de o așa-numită “doză infecțioasă” pentru ca gradul de expunere să antreneze contaminarea.
Deși cercetătorii studiază încă numărul de particule virale care produc infecții, se știe cu certitudine că strănutul și tusea eliberează, în aer, cea mai mare cantitate de material viral, încât este mai probabil să fii infectat dacă te afli, împreună cu alte persoane, într-un spațiu limitat, neaerisit, inclusiv în propria locuință.
Potrivit lui Bromage, un singur strănut eliberează, estimativ, 30.000 de stropi de salivă capabili să se deplaseze cu peste 300 de kilometri pe oră. Asta înseamnă că se pot răspândi cu ușurință într-o încăpere. La rândul său, un episod de tuse eliberează circa 3.000 de picături de salivă care se pot răspândi cu o viteză de circa 80 de kilometri pe oră. Ele se pot depune pe dușumea sau rămân suspendate în aer, o perioadă scurtă de timp.
Un studiu publicat recent a arătat că riscul transmiterii virusului într-un mediu închis crește substanțial prin simplul fapt că o persoană vorbește cu voce tare. Dacă oamenii petrec mult timp împreună, tocmai pentru că vorbesc și respiră aproape unii de alții sau strigă, gradul de expunere directă crește corespunzător și, odată cu el, și riscul contaminării. O persoană infectată transmite virusul în funcție de faza infecției și de încărcătura virală din organismul său; în plus, virusul se multiplică într-un grad diferit, în funcție de purtător.
Expunerea la virus nu înseamnă, automat, infecție, precizează cercetătorul.
Pe de altă parte, cu toate că multe persoane sunt asimptomatice, ele pot transmite cu ușurință virusul fără să-și dea seama - simpla lor respirație îi poate expune pe cei apropiați, nemaimenționând vorbitul, cântatul sau strigatul.
Bromage subliniază că numărul exact de persoane infectate prin picăturile respiratorii, în raport cu transmiterea prin atingerea obiectelor contaminate, cum ar fi mânerele ușilor și butoanele liftului, nu este cunoscut, motiv pentru care sunt importante spălatul mâinilor și evitarea atingerii feței. În cele mai multe studii ale sale, Bromage a subliniat însă că “posibilitatea expunerii și contractării virusului crește pentru grupurile de oameni care respiră același aer timp îndelungat”. În aceste situații de risc înalt, măsurile de distanțare socială își pierd din eficiență - în spații închise, unde oamenii stau perioade îndelungate împreună, mai ales în încăperile de mici dimensiuni, neventilate, chiar și în condițiile unei relative distanțe față de o persoană contaminată, o mică doză de virus eliberată în aer poate fi suficientă pentru a transmite infecția. De aceea, se recomandă purtarea măștilor de protecție în spațiile publice.
Potrivit lui Bromage, activitățile considerate, de regulă, ca prezentând cel mai mare risc de infectare - precum mersul la cumpărături - pot prezenta un grad scăzut de expunere dacă sunt respectate câteva reguli: oamenii să nu petreacă mult timp în magazine, să nu interacționeze cu alți cumpărători, să nu vorbească aproape de ceilalți și accesul să fie limitat la un număr mic de clienți. Medii de expunere sunt și băile publice, din cauza faptului că aici oamenii ating multe suprafețe potențial contaminate.
În ce privește distanța fizică, în situații cu risc foarte mare, aceasta nu este întotdeauna o metodă sigură, deoarece chiar dacă suntem departe de un individ infectat, într-un spațiu închis, slab ventilat, o doză mică de virus din aerul respirat este suficientă pentru a ne infecta.
Potrivit informațiilor de care dispunem în acest moment, spațiile exterioare, ca și interioarele de mari dimensiuni și bine ventilate, sunt cel mai puțin riscante. Ariile exterioare au grad de siguranță mai ridicat, întrucât vântul și circulația aerului facilitează dezintergarea particulelor virale. Iar dacă cineva se află și în mișcare, timpul de expunere scade și mai mult.
Bromage îi sfătuiește pe cei care plănuiesc să meargă în anumite locuri să evalueze mai întâi gradul de risc: “Sunt prea mulți oameni înăuntru și de când stau împreună? Se vorbește tare, se strigă, se cântă? Care e procentul de contaminări în zona mea?” De asemenea, într-un loc public aglomerat e bine de apreciat dacă și care sunt măsurile luate de proprietari pentru a preveni transmiterea virusului.
În plus, completează Henry Raymond, epidemiolog, profesor la Universitatea Rutgers, înainte de a ne întâlni cu alte persoane, ar trebui să apreciem dacă viața lor presupune niveluri mari de expunere și să avem în vedere starea lor de sănătate pentru a ne proteja. Tot ca măsură de precauție ne putem întreba rudele și prietenii pe unde au fost, cât de des fac cumpărături, dacă au stat în izolare sau nu. Întâlnirile de grup trebuie limitate la un număr mic de participanți, pe cât posibil în aer liber, cu respectarea unor reguli: nu dăm mâna, nu împărțim mâncarea, păstrăm o distanță de cel puțin un metru și jumătate.
“Cea mai bună metodă este să fim precauți și responsabili. Nu avem un vaccin. Deocamdată, avem doar distanțe sociale și măști”, conchide Raymond. (sursa - abcnews.go.com/Health risks/coronavirus - traducere și sinteză)
