Biserica creștină sărbătorește la 40 de zile după Învierea Domnului un mare eveniment din viața Mântuitorului Iisus Hristos, Înălțarea la cer, ultimul, din activitatea Sa pământească. Nașterea și Înălțarea sunt cele două punți care leagă creatura de Creator, pământul cu cerul, care împacă pe credincios cu Dumnezeu. Dacă prin nașterea din Bethleemul Iudeii, Dumnezeu a coborât pe pământ sub formă umană ca să împace făptura cu Creatorul, prin Înălțarea la cer, în văzul Apostolilor adunați în Betania s-au deschis credinciosului cerurile, asigurându-i-se posibilitatea desăvârșirii și a mântuirii. Cele două evenimente alcătuiesc axa creștinismului și calea de lumină pe care trebuie s-o și mărturisim pe Hristos, ca Domnul și Stăpânul lumii.
Deși prin Înălțarea Domnului, activitatea Sa pământească lua sfârșit, Iisus a spus Apostolilor chiar în momentul Înălțării: “Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”. El s-a înălțat pentru a trimite în lume pe Sfântul Duh, așa cum promisese. Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, aceștia s-au transformat din oameni timizi și simpli în misionari îndrăzneți și pricepuți, care au răspândit cuvântul Evangheliei în toată lumea.
Înălțarea la cer a Mântuitorului nu reprezintă numai un eveniment esențial din viața Sa, ci constituie Înălțarea omului din umilință către ființa liberă creată de Dumnezeu, îndumnezeirea făpturii.
Înălțarea Domnului ne întărește credința că Iisus va reveni iarăși, în glorie, așa cum au spus cei doi îngeri, așa cum L-au văzut Sfinții Apostoli înălțându-se și apoi acoperit de nor - norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, norul care a învăluit pe Iisus și pe cei trei ucenici pe Muntele Taborului, norul pe care va veni Dumnezeu pentru mărirea Sa să judece viii și morții la sfârșitul veacurilor.
Ziua Eroilor
Pentru noi, românii, sărbătoarea Înălțării Domnului mai are un sens: acela de cinstire și pomenire a Eroilor și Martirilor Neamului, care și-au dat viața pentru apărarea și întregirea țării, pentru dreptate și adevăr. În credința noastră ortodoxă mărturisim că acei creștini cu viața curată care au murit cu credința în înviere, nu mor, ci rămân veșnic vii. La moartea trupului, sufletele lor se înalță la ceruri, în Casa lui Dumnezeu, și așteaptă ziua când toate trupurile vor învia. De aceea, de Înălțare sărbătorim Ziua Eroilor, Biserica noastră săvârșind, prin preoți și Ierarhi, parastase sau slujbe de pomenire și rugându-se pentru iertarea păcatelor și veșnica odihnă a sufletelor celor care, din dragoste de Țară, Neam și Biserică, și-au dat viața. Jertfa lor va rămâne veșnică în amintirea noastră.
