ACTORII BLAZAȚI ȘI ACTORII ENTUZIAȘTI AI EDUCAȚIEI

Distribuie pe:

În conștiința noastră de dascăl sau de elev, deopotrivă, își poate face loc și ipoteza că “Dușurile reci” ale Pandemiei anului 2020 ne-ar putea determina să interpretăm altfel educația școlară a ultimilor 30 de ani. Poate că a venit vremea ca “Măștile de ipocrizie”, pe care unii dintre actori și le-au aplicat pe imaginea lor profesională, să fie date jos. Este greu, dar nu imposibil, ca cel blazat să devină, peste noapte, un modest entuziast. Se pare că, în educația instituționalizată, entuziasmul este “cheia” care deschide mai ușor ușile unei dezvoltări personale consistente și armonioase, în aceeași măsură a elevului, cât și a dascălului său.

În legătură directă cu cantitatea de entuziasm pe care o diseminăm în activitățile noastre didactice, este și o mai veche și paradoxală definiție a culturii: “Cultura este ceea ce ți-a rămas după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat.”

- Ai învățat să te lași cuprins de entuziasmul și bucuria cunoașterii, te-ai implicat afectiv în actul de învățare, ți-ai dezvoltat suficient gândirea critică? Dacă răspunsul tău este afirmativ, atunci vei constata cât de consistentă a devenit cultura ta. În unele cazuri, “analfabetismul funcțional” pare să fie o consecință directă a resemnării, indiferenței și lipsei de entuziasm a omului de la catedră.

În contextul celor de mai sus, în calitate de dascăl ce încearcă să empatizeze cu elevii săi, am început să-mi pun o serie de întrebări și să am o serie de nedumeriri: (1) Ați auzit vreodată ca dascălii și elevii lor să protesteze în mod ferm în privința: calității manualelor, a cantității și calității temelor pentru acasă? (2) Există suficientă preocupare sistemică pentru corelarea interdisciplinară și interconectarea informațiilor școlare? (3) Nu cerem oare unui copil să presteze zilnic mai multe ore de efort intelectual, decât îi cerem unui adult? (4) Care mai sunt rosturile, motivațiile și valorile educaționale promovate de meditațiile particulare? (5) Diferențierea manualelor școlare: în locul actualelor manuale complicate, nu ar fi oare mai utile două feluri de manuale? Pentru elevi - unul “subțire”, dar bine structurat - încărcat în schimb de întrebări care să încurajeze dezvoltarea creativității individuale și de grup. Pentru dascăli - altul mult mai “gros”, de unde dascălul să fie liber să aleagă acele informații care sunt în acord cu structura intelectuală concretă a elevilor lui...

Libera inițiativă și gradele de libertate educațională pot fi altfel încurajate dacă vom renunța la resemnare, blazare, supunere oarbă în fața ordinelor venite de “sus” și adoptarea unui alt tip de comportament didactic, demn de secolul XXI.

Lasă un comentariu