4 iunie 1920, câștigătorii Primului Război Mondial, reprezentanții Antantei semnează cu Ungaria dezmembrată, din imperiul Austro-Ungar, Tratatul de la Trianon prin care este recunoscută oficial unirea Transilvaniei și a unei părți a Banatului cu patria mamă, România. În mod ciudat, deși acest tratat a consfințit visul revoluționarilor maghiari de la 1848 și anume existența Ungariei independente, pentru politicienii de la Budapesta, ziua de 4 iunie a însemnat un moment de doliu, iar protestul lor, “nem, nem, soha”, adică nu, nu, niciodată, va deveni laitmotivul neînțelegerii maghiaro-române care durează și astăzi, la un secol distanță.
Ungaria clama independența, dar în același timp nu voia să renunțe la teritoriile care nu-i aparțineau din punct de vedere etnic, pe care le stăpânise în granițele fostului Imperiu Austro-Ungar.
De altfel, imediat după terminarea Primului Război Mondial, Ungaria, devenită Republică Populară, după modelul revoluției bolșevice, și fiind condusă de Bela Kun, a declanșat un război murdar împotriva Cehoslovaciei și României, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute.
Incursiunea brigăzilor roșii pe teritoriul țării a lăsat în urmă mii de victime civile, a instaurat un climat de teroare în Transilvania și a obligat Armata Română la o ripostă pe măsură, ocupând Budapesta și pulverizând regimul bolșevic al lui Bela Kun, aliatul ideologic al lui Lenin, scăpând întreaga Europă de extinderea cancerului comunist!
Semnarea Tratatului de la Trianon, de către 16 state învingătoare în Primul Război Mondial, inclusiv de către România pe de-o parte, și Ungaria, de cealaltă parte, însemna recunoașterea oficială a eforturilor pe care românii le-au făcut pentru redobândirea teritoriilor istorice. Noi am intrat 1916 în război pentru a redobândi Transilvania (cu Maramureș și Crișana) Banatul și Bucovina, teritorii istorice românești aflate sub Ocupația Imperiului Austro-Ungar.
Din partea României, documentul a fost semnat de dr. Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu, care avea să afirme: “Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept mult mai redusă decât aceea pe care, veacuri de conviețuire și suferințe comune, au săpat-o în conștiința istorică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon evocă mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputări”.
Evident, deși a devenit o țară de sine stătătoare, a cărei suveranitate a fost statuată de Tratatul de la Trianon, Ungaria deplânge de un secol că i s-a produs o imensă nedreptate. Intuind sensibilitățile maghiarilor din Transilvania, gigantul Nicolae Iorga a scris, exact pe 4 iunie 1920, următoarele rânduri: “Ca unii care avem în inimile noaste cultul omeniei, înțelegem și prin experiență proprie, care e lungă de atâtea veacuri, durerile morale cele mari ale altora, pe care-i atinge suprema nenorocire a înfrângerii. Din suflet compătimim pe unguri, ale căror calități de rasă suntem în stare a le prețui pentru cumplita nenorocire la care i-au adus defecte tot atâtea de însemnate și neputință de a conduce în momente de criză. Și, oricât ar fi fost de firesc ca la București să se facă demonstrație pentru triumful final al unei oștiri așa de încercate, care e cea mai mare iubire și mândrie a noastră n-a stat în intenția noastră să ofensăm suferința. Și am dori ca prin aceasta să fim și provocatorii acelui reviriment în spirite, care ar reda operei comune a civilizației moderne pe un popor maghiar raționabil, fără nimic din acel imperialism copleșitor pentru alții, care exclude până acum pe unguri de la orice colaborație folositoare”.
Din păcate, revizionismul și iredentismul maghiar au renăscut în forță, odată cu Dictatul de la Viena din 30 august 1940 și în convenția cu Germania hitleristă, trupele horthyste au ocupat sângeros nordul Transilvaniei, recurgând la asasinate odioase, lăsând în conștiința românilor tragediile de la Ip și Trăsnea, unde țăranii noștri au fost uciși și lăsați să putrezească în propriile gospodarii! Abia după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma Tratatului de la Paris, din 10 februarie 1947, Ungaria va fi obligată să se reașeze în frontierele stabilite la Trianon. Aceste frontiere se păstrează și astăzi, la 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon.
În zilele noastre, continuă să existe multă neînțelegere la nivelul relațiilor dintre maghiari și români, la fel cum, de altfel, există și între maghiarii din Ungaria și cei din Ardeal sau cei din Banat, dar situația de acum nu poate fi comparată cu cea din 1920.
Negarea Tratatului a devenit însă o referință centrală a unei noi mitologii a națiunii și a statului maghiar, mitologie care apare în perioada interbelică și care continuă să inspire naționalismul maghiar, mai ales cel de dreapta, până în ziua de azi.
În această seară, cu sobrietate și argumente pertinente, vom lăsa o dezbatere cu privire la viitorul relațiilor interetnice, încercând să vindecăm rănile istorice și să găsim predicatele comune de prosperitate și bună înțelegere pentru românii, indiferent de etnie, care respectă Constituția și indivizibilitatea statului unitar român. Participanții sunt: Florin Ivan, consilier al primului ministru Ludovic Orban, Grigore Cartianu, fostul director SRI Costin Georgescu, Ion M. Ioniță, Mihai Rusu de la München și Dan Dungaciu. Am invitat și un reprezentant de la UDMR, căci așa mi se pare normal și civilizat, însă am primit un refuz oficial, așa că îi rog pe membri CNA să nu mă mai amendeze fără motiv, dacă se poate.
Cel mai agresiv, arogant și antiromân lider UDMR, Kelemen Hunor și-a șters de pe chipul mereu încruntat rânjetul perfid de satisfacție că președintele României a fost amendat de CNCD cu 5.000 de lei pentru declarațiile publice privind complicitatea PSD-UDMR privind chestiunea autonomiei așa-zisului Ținut Secuiesc! Bucuria lui sterilă a fost întunecată de decizia bună a Parlamentului României de a nu vota proiectul de lege care ar fi declarat ziua de 15 martie, ziua Maghiarimii.... Presați de opinia publică și alertați de nivelul extrem de iritare din interiorul propriului bazin electoral, coaliția toxică PSD-ALDE-PRO România a respins în sfârșit o anomalie istorică și un paradox blestemat! Vă imaginați cum ar fi fost ca Statul Român să acorde o zi oficială celebrării masacrelor la care s-au dedat revoluționarii maghiari împotriva românilor din Transilvania, în fierbintele an 1848. Pentru toți românii, preocupați de istorie, punctul 12 al Proclamației Revoluției maghiare care cerea alipirea Transilvaniei de Ungaria este amintirea unui capitol trist, violent și plin de exacerbări etnice și rasiale, care trebuie studiat în școli și licee, dar nicidecum considerat ca benefic statului nostru unitar și indivizibil!
Săptămâna care vine va marca, din păcate, începutul unor noi serii de provocări iredentiste, marca UDMR!
Pe 4 iunie se va împlini Centenarul semnării Tratatului de la Trianon, dată care va rămâne probabil o traumă pentru maghiarii de pretutindeni, păcăliți de propaganda regimului de la Budapesta, că a existat vreodată Ungaria Mare, devenită mică, din cauza Occidentului progresist care a recunoscut marea Unire de la Alba Iulia 1918, când Transilvania s-a reîntors la Patria Mamă.
Anexa Fidesz din România, malformațiunea politică vetustă și retrogradă condusă de domnul Hunor va acționa extrem de agresiv, pe toată durata acestui an, întrucât de treizeci de ani, prin manipulare și propagandă i se inoculează etnicilor maghiari câteva idei pe cât de nerealist istorice, pe atât de inflamante și periculoase pentru statul Român. Una dintre ele ar fi că pentru maghiarii din Transilvania, naționalismul este o pasiune pură care exprimă ființa profundă a ungurimii, a cărei iubire nu se discută, a cărei ură nu se contestă și a crea acțiuni sunt justificare în fața lui Dumnezeu! Zilele trecute, obraznicul ministru de externe maghiar, Szijiarto Peter, venit la o întâlnire cu omologul său de la București, a rostit exclusiv pentru maghiarii din Transilvania un îndemn exploziv, care ne dă de gândit: “Ce revanșă, pe o hartă a sentimentelor, și-ar lua Ungaria după Tratatul de la Trianon!”.
Spre deosebire de apetitul revanșard al udemeriștilor, pentru tulburarea armoniei sociale dintre români și maghiari, proiect pentru care cheltuie doar anul acesta, marcat de centenarul Trianon, sute de milioane de euro, românii își văd liniștiți de mersul economiei și privesc cu speranță la unitatea europeană. Însă nu chiar toți.. ca o dovadă suplimentară că președintele Klaus Iohannis a avut perfectă dreptate când l-a întrebat pe Marcel Ciolacu ce i-a promis Viktor Orban în schimbul Ardealului, este faptul că PSD sabotează sistematic rapoartele SRI privind extremismul maghiar. În ultimii patru ani, majoritatea pesedisto-aldistă-udemeristă a refuzat să aprobe rapoartele anuale ale Serviciului Român de Informații, pentru a nu deveni publice informațiile oficiale îngrijorătoare despre amenințările reprezentate de extremismul etnic din România.
“Dacă aceste informații ar fi devenit publice, acest lucru ar fi putut deteriora relațiile politice dintre PSD și UDMR. În ultimii ani, PSD și ALDE au făcut numeroase concesii UDMR și chiar au promovat sau susținut prin artificii parlamentare inițiative legislative care încălcau Constituția României. Au făcut acest lucru pentru a-și asigura sprijinul în Parlament”, atrăgea atenția Lucian Stanciu Viziteu, membru în comisia de control a activității SRI.
Încă din 2012, ofițerii români au avertizat asupra riscului escaladării conflictelor din Transilvania, întreținute de extremismul etnic: “Riscul deturnărilor mișcărilor protestatare legitime, de către exponenți ai curentelor extremiste și/sau degenerării acestora în acțiuni cu caracter violent, face necesară cooperarea structurilor naționale cu atribuții în asigurarea ordinii publice, respectiv a securității naționale. O formă particulară de manifestare a extremismului, cel de factură etnică, este reprezentată de acțiunile extensiilor din țara noastră, ale structurilor revizioniste ungare”, scrie în raportul ținut la sertar în Camera Deputaților!
Raportul din 2013 arată că: “În vederea racordării la demersurile autonomiste ale liderilor maghiari, activismul extensiilor autohtone ale structurilor extremiste ungare a continuat să exploateze momentele cu semnificație simbolică pentru congenerii din Transilvania, în sensul promovării în rândul tineretului maghiar a conceptelor revizioniste și cultului unor personalități maghiare controversate”.
Raportul SRI din 2014 atenționează că există “riscul declanșării de manifestări violente, asociate interferențelor cu zona naționalist-extremistă maghiară și a acțiunilor unor persoane/grupuri cu comportament agresiv”. Tot în acest document se arată că extremiștii maghiari se folosesc de conceptul “secuiesc” pentru a promova “idei autonomiste”.
Dar întrucât, în toată această perioadă de timp, puterea s-a aflat exclusiv în mâinile pesediștilor și acoliților lor, nici măcar o filă din aceste rapoarte nu a fost destinat opiniei publice, permițând liderilor UDMR să șantajeze guvernul și să se înșurubeze la panoul central de decizie, urmărind, pas cu pas, dezmembrarea României! Pentru a își menține majoritatea cu voturile udemeriștilor, marii patrioți, de la Dragnea la Ciolacu, a sacrificat interesul general și de securitate al statului român!
Apelul la memorie este singura rețetă valabilă în istorie, ca trecutul violent, nedrept și ticălos să nu se mai repete! În timp ce regimul de la Budapesta își construiește abil o retorică internațională, negând fundamentul României Mari și inflamând duhurile iredentiste cu ajutorul complicilor din UDMR, să ne amintim și noi, cum, exact cu 30 de ani în urmă, am trecut ca prin urechile acului pe lângă pericolul unui război civil și al dezmembrării României pe scenariul fostei Iugoslavii.
1990, Târgu-Mureș, imediat după prăbușirea dictatorului Ceaușescu, după ce la Timișoara, românii și maghiarii au vibrat la unison, găsind în ei curajul de a striga pentru libertate și democrație, se naște un episod de o violență irațională, care a surprins pe toată lumea! A fost un adevărat măcel premeditat de o Budapesta revanșardă, care profitând de vidul instituțional de atunci a montat scena unor dramatice confruntări interetnice!
Filmul acestui deplorabil capitol din istoria noastră recentă ne demonstrează, astăzi, același patern și ne îngrijorează că pentru fanaticii Ungariei Mari nu s-a schimbat nimic! Agresivitatea lor împotriva Statului Român a rămas constantă, așteptând doar un alt moment prielnic în care să explodeze...
Iată cum a început totul: Martie1990, maghiarii de Târgu-Mureș aniversează revoluția de la 1848. Peste noapte a fost arborat steagul Ungariei pe toate instituțiile publice, case, școli, spitale. Sunt profanate cu înscrisuri injurioase monumentele Armatei Române, se depun coroane de flori cu drapelul maghiar. La Sovata este dată jos statuia lui Nicolae Bălcescu, iar la Târgu-Mureș este batjocorită de mai multe ori statuia lui Avram Iancu. Pentru sărbătorirea de la 15 martie 1990, au sosit din Ungaria peste 10.000 de persoane care au provocat incidente la Satu Mare, Sovata, Târgu-Mureș și alte localități, au sfidat autoritățile și însemnele românești, au strigat lozinci antiromânești, au inițiat și au încurajat atitudinile antistatale. Momentul culminant îl constituie confruntările violente dintre români și maghiari la Târgu-Mureș (19 și 20 martie), care zguduie opinia publică internațională prin cruzimea manifestărilor, ura dezlănțuită irațional, prin numărul mare de morți și răniți - pe care le lasă în urmă.
În aceste zile, un român, Mihăilă Cofariu, intră în mod tragic în atenția întregii țări și chiar a lumii. Fiind înconjurat de un grup de maghiari, cu ochii împăienjeniți de ură și tocat pur și simplu cu bâte, un reporter de la televiziunea de stat maghiară, filmează toată scena pe care o transmite apoi marilor agenții de presă, împachetată în cel mai grosolan fake news, cu explicația că un maghiar este schingiuit de români. Ulterior, s-a făcut rectificarea necesară, dar ea n-a anulat efectul produs de apocaliptica scenă, asupra tuturor celor care au văzut-o. Mulți au continuat să creadă sau au dorit să creadă că un maghiar pașnic a fost torturat cu brutalitate de românii criminali! Asta a fost momentul nașterilor politice a UDMR... atenție pe un fals abject.
Așadar, în cadrul unui veritabil război psihologic de imagine, Transilvania este literalmente inundată de hărți ale Ungariei Mari și de materiale de propagandă revizioniste, aduse din țară vecină. La Radio Kossuth se repetă zilnic acest mesaj: “Maghiarii din Transilvania trebuie să fie liberi, iar Transilvania alipită Ungariei. În acest caz, trebuie să încercăm întâi rezolvarea pe cale pașnică. Sunt trei posibilități: Un verdict internațional, o Transilvanie independentă, de tipul Elveției, Transilvania trebui să treacă la Ungaria chiar cu folosirea forței”. Efectele psihologice a acestor acțiuni, atât asupra românilor, cât și a maghiarilor, au fost teribile, instaurând o stare adâncă de disensiune, neîncredere reciprocă și încordare.
La Târgu-Mureș au loc adevărate acțiuni psihologice de intimidare a românilor: marșul procesiune cu lumânări și cărți, condus de scriitorul Andras Sütö, notoriu fost nomenclaturist comunist, începe o grevă a studenților și protestatarilor maghiari de a Institutul de Medicină și Farmacie. Greva este intens mediatizată pe plan internațional de ziariști olandezi (care vorbesc limba maghiară...), prezenți prompt la acțiune. Crește afluența de ziariști “internaționali” din presa audio-vizuală, înzestrați cu camere video, aparate de fotografiat și de înregistrat, care irită trecătorii cu insistența lor, în a pune întrebări tendențioase și care transmit instantaneu “evenimentele”. Toate acestea presupun coordonarea unui “centru de gândire” profesionist. Războiul psihologic face repede victime, un iresponsabil a intrat în forță, cu mașină, într-o coloană de demonstranți români pașnici, rănind 14 persoane, patru dintre ele foarte grav.
Situația se deteriorează, iar peste doar o zi, în data de 20 martie, izbucnește un conflict violent între o masă compactă de maghiari, numărând circa 15-16.000 de persoane și alta de români, estimată la 2-3.000 de persoane, după ce cordonul firav de polițiști, care despărțeau cele două tabere este rupt. Rezultatul: 6 morți, câte trei din fiecare tabără și 168 de răniți: 33 de naționalitate maghiară și 135 de naționalitate română.
Ofensiva Ungariei împotriva intereselor românești se derulează, neobosit, pe toate planurile! După atentatele sistematice împotriva unității indivizibile a statului, iată că regimul autocrat liberal al lui Viktor Orban a găsit un nou aliat în persoana președintelui Ceh, Milos Zeman, un veteran comunistoid, pro rus, prochinez și eurosceptic, pentru a sabota un mega proiect european din care țara noastră face parte.
După ce la Măgurele a fost construit un centru de Cercetare, unde funcționează cel mai puternic laser din lume, sub denumirea Extreme-Light Infrastructure Nuclear Physics, Ungaria și Cehia ne-au declanșat un război pe față, dorind să construiască, pe fonduri europene, un alt centru similar, din care România să fie exclusă. Primul moment cheie în nașterea proiectului a fost în decembrie 2009, când consiliul celor 27 de miniștri ai cercetării din Uniunea Europeană a aprobat declarația prin care România, Cehia și Ungaria se angajau să construiască împreună infrastructura pan-europeana de cercetare ELI.
Pe 18 septembrie 2012, Comisia Europeană a aprobat finanțarea de 180 de milioane euro a proiectului ELI de la Măgurele. În cadrul proiectului paneuropean Extreme Light Infrastructure (ELI), Cehia, România și Ungaria sunt statele gazdă care au avut ca obiectiv să ridice câte o componentă a proiectului. Concret, cele trei state au construit mai multe lasere, fiecare cu scopul de a face cercetări în ceea ce privește lumina de mare intensitate într-un anumit domeniu de studiu.
Ajuns în faza a doua a proiectului, în mod ciudat, netransparent și fără nicio notificare dată părții române, Ungaria și Cehia au solicitat Comisiei Europene să continue derularea lui, fără a mai include și platforma de la Măgurele, atentând brutal la interesul economic și strategic al țării noastre.
