Prin martie, în plină pandemie, liderii europeni “au identificat” o serie de probleme cu care se confruntă cetățenii (tot mai) bătrânului continent, stabilind, într-o declarație comună, “direcții de acțiune”: limitarea răspândirii virusului, prin controale temporare la frontiere, combaterea dezinformării, furnizarea de echipamente medicale, promovarea cercetării, finanțări avantajoase în toate țările din zona euro, ajutoare de stat temporare alocate de Comisia Europeană, sprijin pentru cetățenii blocați în țări terțe etc.
Între timp, pandemia înaintează, iar Europa, ca să zicem așa, regresează, în sensul că a lăsat-o mai moale cu “direcțiile de acțiune” și, mai ales, cu “finanțările avantajoase”, deși dna Merkel, a cărei țară tocmai a preluat președinția Consiliului UE, se jură că face totul “pentru a gestiona împreună această sarcină într-un mod prin care să privim înainte și să facem Europa puternică din nou”. Ca America. “Strong again”.
Oricât ai/ar privi, însă, “înainte”, orizonturile nu se arată deloc rozalii: negocierile post-Brexit privind relațiile comerciale bilaterale și circulația persoanelor bat pasul pe loc, Londra nu pare încântată să accepte condițiile UE și refuză, de exemplu, accesul pescarilor europeni în apele sale teritoriale. Or, o ieșire bruscă a britanicilor de pe piața europeană ar fi extrem de neplăcută, dacă nu chiar catastrofală pentru blocul comunitar.
Pe de altă parte, se pune problema adoptării bugetului multianual pentru perioada 2021-2027, condiționat de acordul unanim al celor 27 de state membre UE, pe care acord unanim ciorovăiala e în toi: Comisia Europeană propune 1.100 de miliarde de euro, în timp ce Austria, Danemarca, Olanda și Suedia nu bat palma decât pentru maxim o mie de miliarde.
În fine, dar nu în ultimul rând, se pune problema fondului de redresare economică post-pandemie, în valoare de 750 de miliarde de euro, sumă alocată (cică) țărilor membre, pentru gestionarea crizei, pentru “a privi înainte” și a face “Europa puternică din nou”.
...Încurcată situație: cu izoleta-n bătătură și cu punga oarecum goală, căpeteniile europene au stat și au cugetat cum să facă, cum să dreagă, să iasă și basma curată, și să fie și “politically correct”.
Așa se face că, recent, am fost informați că, potrivit declarației dnei Vera Jourova, comisar UE pentru Valori și Transparență, alocarea fondurilor europene, inclusiv a celor pentru relansare, va fi condiționată de respectarea normelor statului de drept și combaterea corupției.
... Prin urmare, UE încearcă să dreagă busuiocul, întrucât, nici până în ziua de azi, nu se știe exact ce înseamnă “stat de drept”, definindu-l fiecare după cum îl duce capul sau după cum i se poruncește. Pe la noi, mai nou, statul de drept înseamnă sfidarea, ba chiar încurajarea sfidării deciziilor
Curții Constituționale, ca să dăm numai un exemplu. Oricum, definiția statului de drept e încă “în lucru” - deja s-au scris lucrări ample, dar autorii nu ajung la consens.
Presa internațională a prins din zbor înțelesul profund al spuselor dnei Jourova, notând că este vorba despre “un avertisment adresat Poloniei și Ungariei, dar și României (oare de ce nu ne mirăm? - n.n.) și Bulgariei, care rămân afectate de corupție la mulți ani după aderarea la blocul comunitar”.
Pe scurt: executăm ordinele Berlinului? Primim ceva firfirei. Nu executăm ordinele Berlinului? Nu primim niciun sfanț.
...Cum, însă, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, planurile Bruxelles-ului ar putea fi date peste cap chiar de dl Orbán (al Ungariei și cu accent pe “a”): liderul de la Budapesta se opune ideii ca alocarea fondurilor (împrumuturilor, de fapt) UE să fie condiționată de respectarea principiilor statului de drept: “Dacă ne îndatorăm, atunci nu ar trebui să apară condiționalități privind folosirea fondurilor. Fondurile trebuie alocate în mod corect și flexibil. Trebuie evitat cu atenție un lucru: amestecarea acestei situații cu politica. Am putea bloca (Ungaria - .n.n.), prin veto, acordul final, întrucât este necesară o decizie în unanimitate, dar ne-am plasa în opoziție cu celelalte 26 de țări. Acest lucru trebuie făcut doar în ultimă instanță”, a precizat dl Viktor.
Oricât nu l-am iubi pe dl Orbán al Ungariei (nu că pe dl Orban al României l-am iubi cine știe ce), nu putem să nu reținem imaginea, deloc idilică, a realităților europene creionate de dânsul, în ciuda sudălmilor și ocărilor cu care s-a ales, în timp, câștigându-și, fără să se sinchisească prea tare, renumele de “băiatul rău al continentului”. Pe scurt: Europa - zice dl Viktor - se află “în retragere”: rata de reproducere este mai slabă, dar nici în ce privește cheltuielile de apărare, nici în privința rolului ei în cadrul economiei mondiale, nu excelează. În urmă cu 30 de ani a dominat axa franco-germană, iar Marea Britanie a reprezentat Europa națiunilor, asigurând un oarecare echilibru. Astăzi, însă, Franța are datorii mari, Marea Britanie a părăsit Uniunea, iar Germania este, din nou, statul membru puternic, de la care toată lumea așteaptă o soluție atunci când apar dificultăți. În ultima vreme, în Europa au existat trei crize: criza financiară și cea a migrației, iar acum epidemia de coronavirus, care au fost tratate diferit: în timpul crizei financiare, obiectivul Vestului a fost salvarea bunăstării unor state, în timp ce în Europa Centrală, răspunsul a fost al unei societăți bazate pe muncă. În ce privește criza migrației, în Occident s-a dorit ca problemele demografice să fie rezolvate prin imigrație, însă în Europa Centrală oamenii nu au dorit să aducă aici problemele altor civilizații. În timp ce Europa nu este capabilă să își rezolve propriile probleme, vrea să rezolve problemele lumii și vrea să le spună partenerilor săi internaționali cum să își conducă țările.
În cadrul dezbaterilor europene există două concepții diferite: viziunea liberală, de stânga, progresistă, semi-marxistă, care susține multiculturalismul și migrația, este împotriva familiei, împotriva națiunilor și a statelor naționale și consideră irelevante învățăturile sociale creștine; cealaltă concepție este bazată pe cultura creștină moștenită, dedicată susținerii familiilor și tratând identitatea națională ca pe o valoare. Date fiind aceste divergențe, unitatea UE poate fi menținută numai dacă diferențele sunt respectate și acceptate.
O condiție de bază este aceea ca est-europenilor să nu li se spună cum să își trăiască viața. Cât despre faptul că UE dorește să înființeze fondul financiar “Next Generation”, chiar denumirea acestuia arată că este vorba de un împrumut, care va fi plătit, efectiv, de către următoarea generație.
...Dna Merkel s-a supărat foarte tare pe dl Viktor pentru aceste... aprecieri, și a zis că o să stea cu ochii pe dânsul, ca pe butelie. Dl Viktor a zis că bine.
... Dintre bravii noștri europarlamentari (acum, de când cu noua guvernare, nu mai avem japițe și cozi de topor pe la Bruxelles), doar dl Dacian Julien Cioloș a scos capul pe gaura de la debara, sărind în apărarea țării sale și la gâtul dlui Orbán. Cităm, cu lacrimile aferente, din “oda” dlui Julien închinată dnei Merkel:
“În timp ce ascultam discursul dumneavoastră, am simțit o emoție puternică. Amândoi venim din aceeași parte a Europei, amândoi am cunoscut o altă Europă, cea pe care o numim deseori «Europa de Est», care a fost răvășită de zeci de ani de dictatura comunistă și de alte regimuri totalitare (...). Însă astăzi ne dorim cu toții același lucru: o Europă liberă, puternică și prosperă. Dar pentru a o obține trebuie să luptăm împotriva dezamăgirii, deziluziei și declinului ideii europene. Trebuie să dăm dovadă de ambiție și să relansăm un număr mare de proiecte europene. (...) Construim Europa, așa cum ați afirmat la un moment dat, în jurul unui proiect, unei viziuni și unor valori solide (...) Astăzi, prea mulți lideri europeni continuă să atace acest proiect și tot ceea ce reprezintă el. Exemplul perfect este Viktor Orbán (...) și nu este singurul. Este vremea, doamnă cancelar, să îi înfruntăm pe cei care doresc să schimbe cursul istoriei noastre. Este timpul să condiționăm fondurile europene de respectarea statului de drept. Oportunitatea politică este, în mod clar, acolo. Utilizați acest pachet fără precedent de 1.800 de miliarde de euro, ca pârghie. Fiți de partea europenilor, a tuturor europenilor, pentru a putea trăi într-o lume liberă, dreaptă și prosperă. Dețineți această putere, doamnă cancelar. Nu-i dezamăgiți! Vă mulțumesc!” (Aplauze vii, mai prelungite decât la al XIV-lea congres...)
...Of, să nu-l dezamăgiți, doamnă cancelar - săru-mâna -, pe dl Julien, că dânsul a fost foarte răvășit, săracul, în zecile de ani de dictatură comunistă și de alte regimuri totalitare. Lăsați-l să trăiască într-o lume liberă, dreaptă și prosperă, să rezolve cumva proiectul european, încât pescarii din Paris să poa' să prindă păstrăvi în Londra. Respectând, bineînțeles, statul de drept și distanța social-piscicolă. (surse - Reuters, MTI)
P.S. Era, odată, un scriitor francez, care a scris romanul “Greața”, dar suferințele dlui Julien de pe vremea comunismului, actualele sale zbateri existențialiste, emoția puternică în fața dnei Merkel, lupta împotriva deziluziei etc. ne-au răvășit așa de tare, încât am uitat cum îl cheamă pe autor... Cartea, însă, era bună și, în consens cu titlul, te trimitea direct la farmacie, la raftul cu pilule pentru digestie...
