Milioane de oameni din întreaga lume ar putea fi expuși la niveluri extreme de stres termic - o stare fizică deosebit de periculoasă, care poate duce la cedarea organelor interne. Mulți dintre aceștia locuiesc în țări în curs de dezvoltare și lucrează în locuri care, din cauza temperaturilor ridicate, le pun viața în pericol: în aer liber, în ferme și pe șantiere sau în interior - în fabrici, spitale, magazine etc.
Încălzirea globală va crește posibilitatea ca verile să fie mult prea fierbinți pentru ca oamenii să poată să-și desfășoare activitatea profesională.
Cercetătorii trag un semnal de alarmă în acest sens, pornind de la condițiile de muncă ale medicilor și personalului din spitalele COVID-19: lipsa aerului condiționat (o măsură luată în mod deliberat,
pentru a limita răspândirea virusului), dar și combinezoanele de protecție pe care medicii și personalul medical sunt obligați să le poarte ore întregi, și care creează un “microclimat” sufocant, sub multiplele straturi impermeabile, de plastic, din care sunt confecționate. Supraîncălzirea corpului poate, pe de o parte, să afecteze capacitatea de a face ceea ce este esențial în meseria lor - să ia decizii rapide, iar, pe de altă parte, ei pot ignora semnele de avertizare ale stresului termic - greața și leșinul -, continuând să muncească până când se prăbușesc.
Stresul termic - explică oamenii de știință - este stadiul în care organismul uman devine incapabil să se răcorească prin propriile mijloace și în mod corespunzător, astfel încât temperatura corporală continuă să crească, incontrolabil, până la niveluri periculoase, chiar până în punctul în care organele-cheie nu mai funcționează.
Acest fenomen se petrece atunci când principalul mijloc de a scăpa de căldura în exces - transpirația, respectiv evaporarea apei la nivelul pielii, nu se poate produce deoarece aerul este prea umed.
Potrivit dr. Rebecca Lucas, expert în fiziologie la Universitatea din Birmingham, simptomele pot să evolueze rapid, de la starea de leșin și dezorientare, la crampe și la cedarea, în cele din urmă, a intestinelor și rinichilor: “Poate deveni foarte grav, pe măsură ce fierbințeala cuprinde toate zonele corpului”.
Nivelul de stres termic poate fi stabilit cu ajutorul unui sistem cunoscut sub denumirea de Wet Bulb Globe Temperature (WBGT) care măsoară nu numai căldura, ci și umiditatea și alți factori, pentru a oferi o descriere mai realistă a condițiilor termice.
În anii `50, armata americană a folosit acest sistem pentru a elabora instrucțiuni privind siguranța soldaților.
Când indicele WBGT atinge 29 grade C, de exemplu, se recomandă suspendarea oricărei activități fizice, pentru persoanele neaclimatizate.
Totuși, acesta este nivelul cu care se confruntă, zilnic, medicii care îngrijesc bolnavi de COVID-19.
Când WBGT înregistrează 32 grade C, antrenamentele intense trebuie să înceteze, deoarece riscul devine “extrem”, spun cercetătorii americani.
Însă astfel de niveluri, foarte ridicate, au fost înregistrate recent în unele spitale COVID-19 din India și din Singapore, dar și într-o carieră de sare, unde, atunci când indicele WBGT urcă la 33 de grade Celsius, muncitorii sunt nevoiți să-și caute adăpost.
“Dacă acest lucru se întâmplă zi de zi, oamenii se deshidratează, apar probleme cardiovasculare, pietre la rinichi, epuizare din cauza căldurii”, spune prof. Vidhya Venugopal, de la Universitatea Sri Ramachandra, India.
Pe măsură ce temperatura globală crește, este probabil ca și umiditatea să devină mai intensă, ceea ce înseamnă că mai multe persoane vor fi expuse la mai multe zile cu această combinație periculoasă de căldură și umezeală.
Meteorologul britanic, prof. Richard Betts, a simulat, în mediul virtual, modele care sugerează că numărul zilelor cu un indice WBGT peste 32 grade C va crește dacă nu se iau măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, atrăgând atenția asupra riscurilor la care se expun milioane de oameni care deja lucrează în condițiile acestei combinații periculoase de căldură extremă și umiditate ridicată.
“Noi, oamenii, am evoluat într-o anumită gamă de temperaturi, așa că este clar că, dacă continuăm să facem ca temperaturile să crească la nivel mondial, mai devreme sau mai târziu, cele mai fierbinți zone ale lumii vor ajunge la cote de temperaturi insuportabile”.
Un alt studiu, publicat la începutul acestui an, avertizează că stresul termic ar putea afecta, până în anul 2100, peste 1,2 miliarde de oameni din întreaga lume - de patru ori mai mulți decât în prezent.
La prima vedere, s-ar părea că problema poate fi rezolvată prin consumul sporit de lichide și pauze dese și regulate. În realitate, evitarea stresului termic este un lucru ușor de spus, dar mai greu de făcut. În ce-i privește pe medicii din spitalele COVID-19, o pauză de odihnă, cât de scurtă ar fi, implică procedura greoaie de schimbare a combinezonului de protecție și îmbrăcarea, ulterioară, a unui alt astfel de echipament. Există, apoi, o problemă practică: unii nu beau apă, pentru a evita mersul la toaletă și, astfel, întreruperea muncii. Există, de asemenea, o dorință profesională de a continua activitatea, indiferent de dificultăți, pentru a nu-și părăsi colegii și pacienții, în momente de criză.
Oamenii foarte motivați profesional sunt cei mai supuși riscului de a suferi din cauza stresului termic, afirmă Jason Lee, profesor asociat în fiziologie la Universitatea Națională din Singapore și membru al unui grup specializat în pericolele căldurii excesive.
Imaginea medicilor care tratează cazuri de COVID-19, asudând în combinezoanele lor impermeabile, spune dr. Lee, este aproape ca “o repetiție generală” a “spectacolul” creșterilor de temperatură: “Această schimbare climatică va fi un adevărat monstru, și avem nevoie, într-adevăr, de un efort coordonat al țărilor lumii, ca să ne pregătim pentru ce urmează”. “Dacă nu”, spune el, “vom avea de plătit un preț uriaș”. (sursa - bbc.com.news)
