IMPORTANȚA MOȘTENIRII GENETICE

Distribuie pe:

“În momentul concepției, când genele de la tată și de la mamă se unesc, se alcătuiește ereditatea. Copilul va primi influențe diverse, fiind afectat de diferiți factori de mediu, de hrană, de climat, de localizare geografică, de modelul de cămin și de relațiile între vecini, de școală, de comunitate și de națiune”. Acești factori determină la o persoană ce anume să vadă, să audă, să atingă, să miroase și ce să guste.

“Desigur, știința moștenirii genetice este complicată, însă am reușit să obținem informații importante și interesante legate de trăsăturile transmise genetic de la mamă și de la tată către copil”, afirmă cercetătorii americani din cadrul Universității de Stat din Ohio, citați de descopera.ro.

În opinia oamenilor de știință americani, trăsăturile fizice sunt determinate de ereditate, iar cele de personalitate sunt determinate mai mult de mediu.

Factorii de mediu - La naștere, copilul dispune de un echipament genetic constituit din factori generali și factori individuali. Adică, în gene există și informația că micuțul va avea două picioare, doi ochi, două urechi, un nas, două mâini. Acestea sunt trăsături comune speciei umane.

Gradul de inteligență - Copiii primesc de la părinți sau bunici culoarea ochilor, a părului și a pielii, forma craniului, tendința de a fi scund sau înalt, anumite defecte fizice, ca acromatopsia (defect de vedere, care constă în incapacitatea de a distinge toate culorile sau numai o parte dintre ele), forma degetelor sau calviția.

Nicio maladie comună, exceptând diabetul, nu este ereditară, deși predispoziții de moștenire a cancerului, tuberculozei și a alergiilor pot exista. Doar două deficiențe mintale precise sunt moștenite - debilitatea mintală și coreea Huntington (o maladie rară caracterizată prin dezintegrare fizică și mintală), experții susținând că gradul de inteligență pe care îl posedăm se datorează moștenirii genetice.

Predispoziție spre anumite comportamente - Caracteristicile psihologice sau morale nu sunt transmise pe cale genetică, dar putem moșteni anumite dispoziții ce facilitează adoptarea în cursul vieții a unor astfel de caracteristici comportamentale, astfel că nu poți moșteni propriu-zis o anumită trăsătură de personalitate, ci mai degrabă o anumită predispoziție către un anumit comportament.

De exemplu, un copil cu un tată alcoolic nu va deveni automat alcoolic sau dependent de o anumită substanță, dar în genele sale paterne va fi înscrisă această predispoziție (către alcoolism sau dependență).

Temperamentul se moștenește, iar caracterul se formează. Temperamentul poate fi flegmatic, melancolic, coleric sau sangvinic și, în mare parte, va fi asemănător cu al unuia din părinții noștri. Această moștenire primită de la părinți e înscrisă în subconștient, mai ales până învățăm să vorbim, după care devine conștientă.

Părinții pot transmite din blocajele lor copilului, dar nu se poate spune că le moștenesc. De exemplu, dacă doi părinți introverți, timizi, fără mulți prieteni, evită să iasă cu copilul lor la locul de joacă, pentru simplul fapt că nu vor să socializeze cu alți părinți, preferând să stea acasă sau să facă altceva doar ei doi sau cu familia, copilul nu va învăța să se joace și să relaționeze.

Un alt exemplu se referă la transmiterea fricilor. Copilul vede un câine și este curios, vrea să se ducă spre el. Dacă mamei îi este frică de câini sau dacă este excesiv de protectivă cu copilul ei, va avea o reacție extrem de puternică. O să țipe, o să sperie copilul că îl “papă” câinele și... îi transmite și lui frica de câini, pentru că în mama lui copilul are o încredere oarbă.

Oamenii de știință par siguri și pe faptul că părinții transmit copilului modelul relaționării cu un viitor partener de cuplu. Fetițele preiau modelul feminin transmis de mamă și se vor orienta către un bărbat asemănător tatălui lor, iar băiețeii, la fel, preiau modelul masculin al tatălui lor și își aleg o parteneră care să aibă mai mult sau mai puțin din caracterisiticile mamei.

Dacă modelul a fost negativ și copilul își dă seama de acest lucru, la maturitate el va alege un model opus celui parental.

Lasă un comentariu