Pe fondul scăderii dramatice a numărului de cai din județul Mureș, o serie de meserii căutate cândva, precum cea de potcovar sau de curelar sunt pe cale de dispariție, astfel că singurul meșteșugar care mai face hamuri pentru caii de povară, pe o distanță apreciabilă, de la Reghin până la Toplița, a rămas Csaba Racz din Suseni.
Deși pentru unii pare o meserie depășită de timpurile moderne, pentru membrii familiei Racz, copii, părinți și bunici, aceasta reprezintă principala sursă de venit, ei fiind mulțumiți, fiindcă au comenzi, în special din zona de munte a județului, unde caii sunt folosiți în exploatațiile forestiere greu accesibile utilajelor.
Deși am fi tentați să credem că un curelar cu experiență trebuie să fie neapărat în etate, Csaba Racz ne surprinde, meșteșugarul având puțin peste 40 de ani și practică meseria, “furată” de la tatăl său, de circa 20 de ani.
“Lucrez din 1999, de peste 20 de ani. Am început cu piei de bivol, am început mai ușor, cu un căpățan, apoi ușor, ușor am început să fac și alte lucruri. Nu e o meserie pe care să o înveți de pe o zi pe alta, trebuie timp până te obișnuiești. De la tata am învățat și m-am ținut de ea, fiindcă au mai fost și alții prin zona Reghin care s-au lăsat de meserie. Din păcate, nu prea mai sunt animale, nu prea mai sunt târguri și atunci nu prea mai merge. Fac toată gama de produse de curelărie, curele pentru pantaloni, lese de câine, tot ce se poate face din piele. Cu caii s-a mai rărit, din păcate, toată lumea a trecut la tractoare. Totuși, cele mai căutate sunt hamurile de cai, reparațiile în special. Se mai strică, le mai coasem, le punem la loc. Aici în zonă, din Reghin până în Toplița numai eu mai fac. Mulți știu că aici mă găsesc și cei care au treabă la Reghin vin, lasă hamurile și eu în 2-3 ore, până se întorc, le repar. Apoi omul merge bucuros acasă că a rezolvat și problema de la oraș, și cu hamul. Numai cu piele dură lucrăm, doar de bivol și de vacă, fiindcă e nevoie ca hamurile să fie rezistente. Noi nu facem rabat de la calitate. Mulți merg în piață, cumpără ceva mai ieftin și se păcălesc, își dau seama că nu e piele când li se rup hamurile. La noi așa ceva nu există, iar oamenii știu. Din păcate, nu mai sunt meseriași, au fost aici mulți meseriași, dar dacă nu mai sunt animale, atunci nu ai pentru cine să mai faci”, a declarat Csaba Racz.
Omul spune că această meserie și nici altele conexe specifice zootehniei nu mai sunt susținute de către autorități, fiindcă piețele de animale sunt închise acum, de mai multe luni, în condițiile în care tocmai târgurile erau locurile de întâlnire ale micilor fermieri, de unde meseriașii aflau despre nevoile lor.
“În târgurile de animale se mai întâlneau oamenii, mai povesteau, acum nu mai au unde și nici noi nu aflăm despre nevoile lor, nici ei nu știu că mai existăm”, a precizat meșteșugarul.
Dincolo de indignarea legată de închiderea târgurilor de animale din județ, Csaba Racz povestește cum a ajuns să practice o meserie care nu l-a pasionat deloc în adolescență și în prima parte a vieții de adult.
“Încă și acum fac ucenicie, am ce să învăț. Când m-am apucat în 1999-2000 am zis că nu o să fac eu prea mult meseria asta. Am zis că vin șofer la tata, să merg cu marfa în târgurile de meșteșugari, dar nu era piață în fiecare zi.
Nefiind piață, nu aveam ce să fac și l-am rugat să îmi arate și mie și, încet, încet, am învățat. Prima dată am luat ce e mai ușor, de cusut cu lațe, apoi după vreo doi ani am început să fac câte ceva. După ce am văzut că îmi place, atunci m-am apucat și am preluat afacerea. Acum din asta trăim. Lucrăm aici toată ziua, avem ce face, eu, tata și soția.
Toată familia e băgată în priză aici (...). Noi lucrăm pentru cai de forță, caii care lucrează la pădure, nu pentru cei de agrement. Un ham ține și 30-40 de ani, trebuie doar să fie îngrijit corect. Aici avem telecomanda, adică hățurile, în medie un ham complet cu hăț și căpățan costă 1.500 de lei, dar depinde de cât de mare e calul și cât material intră. Cam în două zile se face cu totul, cu croit și cusut”, a spus curelarul.
Pielea din care sunt făcute harnașamentele este cumpărată din fabrici speciale, la Suseni fiind croită și cusută. Tatăl lui Csaba, Andras Racz, în vârstă de 63 de ani, ne-a spus că a lucrat singur circa 35 de ani și că fiul său, care acum este extrem de dedicat meseriei, la început nici nu a vrut să intre în atelier.
“Băiatul meu lucra la geamuri, la Reghin. Nici nu l-a interesat ce fac eu pe aici, venea, se uita și pleca. La un moment dat i-am zis că ori vine să mai ajute, ori aduc pe altul. I-am dat două săptămâni să se gândească, nu puteam să fiu și la piață, și după material, și în atelier. A venit într-o zi acasă și a zis că nu mai merge la lucru. Așa de repede a învățat meseria asta... asta nu se învață, se fură! Într-o lună a cusut mai bine ca mine. A învățat să croiască, acum mai vin să mă mai uit ce face. Trăim din meseria asta ca oamenii normali, avem tot ce ne trebuie. Toată lumea lucră aici, e meserie faină. Dar trebuie să fii corect. Dacă nu ești corect, oamenii te văd. Nu poți să îi zici la om hai după ham, apoi să îi zici că ai uitat și să îl chemi altădată. Merge la altul și ți se duce vestea că nu ești serios. Dacă nu ești corect, nu ai nici de lucru”, a spus Andras Racz. El spune că iubește această meserie și că este extrem de încântat atunci când oamenii vin și îi laudă munca și că a primit laude chiar și după mai multe decenii: “Îmi place să fac hamuri. A venit unul într-o zi cu un ham pe care l-am făcut acum 35 de ani. Mi-a spus că i s-a rupt, dar că a fost foarte mulțumit de el și mi-a zis tu ai făcut hamul acesta. Atunci calitatea pielii era mai bună, parcă acum e mai moale. Deocamdată, suntem singuri în zonă care facem hamuri, în fiecare zi avem ce face, nu stăm deloc. Așa cum nu am stat de 40 de ani încoace”, a arătat Andras Racz. (sursa - agerpres.ro)
