EREDITATEA COEFICIENTULUI DE INTELIGENȚĂ

Cercetătorii americani de la Universitatea din Washington, citați de descopera.ro, au constatat că legătura emoțională dintre mamă și copil este crucială în dezvoltarea anumitor părți ale creierului.

“În studiul nostru, am analizat, timp de șapte ani, legătura dintre mame și copii, descoperind că, în funcție de susținerea emoțională primită, cei mici au obținut cu 13% rezultate mai bune privind memoria, abilitățile de învățare și răspunsul la stres. O legătură puternică dintre copil și mamă îi dă acestuia un sentiment de securitate, care îi permite să exploreze lumea, și încrederea de a rezolva problemele care apar.

O întreagă gamă de gene determină alte trăspturi, cum ar fi intuiția și emoțiile, care pot fi moștenite de la tată, acestea fiind, de asemenea, cheia pentru deblocarea potențialului inteligenței, așa că ambii părinți pot considera că își aduc contribuția asupra inteligenței copiilor”, explică oamenii de știință americani.

Însă, un alt studiu, realizat de oamenii de știință scoțieni de la Universitatea Glasgow, a descoperit că doar unul dintre părinți este responsabil de inteligența copiilor.

“Cu toții știm că inteligența are o componentă ereditară, dar până de curând credeam că aceasta se transmite în mod egal de la ambii părinți. Însă, în urma cercetărilor, am constatat că doar femeile transmit genele de inteligență copiilor, deoarece acestea au dublu cromozom X, în timp ce bărbații au doar unul. Cromozomul X are un rol important în procesul de determinare a sexului, dar și la dezvoltarea centrului gândirii din creier.

Genele responsabile de funcțiile cognitive avansate, care ar putea fi moștenite de la tată, sunt dezactivate în mod automat. Numite gene condiționate, acestea funcționează numai dacă provin de la mamă.

Prin studii de laborator, la care au fost folosiți șoareci modificați genetic, am constatat că cei cu o doză suplimentară de gene materne dezvoltă capete și creiere mai mari, dar corpuri mici, iar cei cu o doză suplimentară de gene paterne au creiere mici și corpuri mari.

Celulele cu gene paterne, acumulate în părți ale sistemului limbic, infuențează funcții cum ar fi sexul, apetitul pentru anumite alimente sau gradul de agresiune, însă acestea nu își pun amprenta pe cele mai avansate funcții cognitive responsabile de raționament, gândire, limbaj sau abilități de planificare.

Gândindu-ne că teoria nu este valabilă și în cazul oamenilor, am realizat un nou studiu pe subiecți umani, descoperind, după ce am analizat 12.686 de tineri cu vârste cuprinse între 14 și 22 de ani, că rezultatele din studiul pe șoareci coincid și în cazul oamenilor.

În ciuda faptului că au fost luați în considerare mai mulți factori, de la educația participanților la naționalitatea și statutul socio-economic, am primit același răspuns: cel mai bun predictor al inteligenței copiilor este coeficientul de inteligență (IQ-ul) al mamei.

Totuși, genetica nu este singurul factor determinant al IQ-ului, fiind responsabilă doar pentru 40 - 60 % din inteligență, o mare influență având-o și mediul în care individul se dezvoltă”, afirmă cercetătorii scoțieni. (L.P.)

Lasă un comentariu