Ne vine sau nu să credem, dar, duminică, 27 septembrie, va trebui să mergem la vot. În contextul în care ne aflăm, sloganul “cu toții la vot” sună cam straniu, dar n-ar strica deloc să o facem, pentru că, vrem, nu vrem, în acea zi se prefigurează viitorul nostru, la nivel de comunitate, județ sau țară, pentru încă cel puțin patru ani, cu efecte pe termen lung, posibil chiar un deceniu sau mai multe.
Momentul electoral de la 27 septembrie a.c. ar trebui să fie unul festiv, care să ne umple inimile de bucurie și speranță, dar, din păcate, și din perspectiva noastră de azi, el dă semne că nu ne aduce nimic bun, mai ales nouă, târgumureșenilor și mureșenilor care, după cum par a decurge lucrurile, ne vedem în situația dramatică de a pierde parcursul românesc al meleagurilor noastre, statuat, acum 20 de ani, cu eforturi deosebite și care, pentru consolidare, ar fi avut nevoie de timp și de voință politică inteligentă. Acest demers ar fi fost o contribuție de bază, venită, geografic, tocmai din inima țării, ca un adagio la articolul 1 al Constituției care, din capul locului, subliniază că “România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, întărit apoi de articolul 13 în care se specifică, de asemenea, că: “Limba oficială este limba română”.
Ca să fim bine înțeleși, pe noi nu ne îngrijorează că în fruntea primăriei Târgu-Mureș sau a județului ar fi ales Janos în locul lui Grigore, dacă amândoi ar fi mânați de aceleași idealuri și sentimente pentru țară și comunitate, ci teama inoculată prin dovezi incontestabile că lui Janos, cu dubla lui cetățenie, și o educație antiromânească, îi va fi foarte greu să se sustragă ordinelor celui de-al doilea stăpân al său, care este la Budapesta, și căruia i-a jurat credință, de asemenea, ale cărui intenții declarate le cunoaștem cu toții.
Făcând o paranteză, îmi aduc aminte cum, aflându-mă în excursie în Elveția, cu mulți ani în urmă, pe care domnii de la UDMR o invocă adesea drept exemplu de conviețuire interetnică, am stat de vorbă, despre unele și altele, în limba franceză, cu un cetățean elvețian, pe care, în cele din urmă, l-am întrebat dacă este francez. La această întrebare, care pare a-l fi surprins, mi-a dat, fără să stea pe gânduri, următorul răspuns: “Nu, eu sunt elvețian de limbă franceză!”
Cu o politică identitară tot mai separatistă în rândul minorității maghiare, promovată cu obstinație de liderii acesteia, nu văd când se va întâmpla acest lucru la noi, ca să avem bucuria, ca români sau maghiari fiind, să slujim cu toții același ideal. În concluzie, să o spunem răspicat, neîmplinirea tocmai a acestei doleanțe, a lipsei de loialitate față de propria țară, patria comună, ne face să fim foarte circumspecți atunci când liderii politici ai minorității maghiare, care, ca și ai noștri, se sfâșie între ei, cad la pace atunci când e vorba de propunerea unui singur candidat, refuzând să dea posibilitatea propriilor alegători să-și diversifice opiniile la vot, prin lansarea în cursă a mai multor candidați, așa cum procedează partidele românești. În fața acestui mod de a concepe competiția electorală, șansele de câștig ale celorlalte partide care sunt românești sunt aproape nule. O dovadă că ei vor puterea cu tot dinadinsul și nu binele comunității.
Că avem sau nu dreptate (ne-am bucura să nu avem), lucrul acesta se va dovedi la urne, duminică, prin comportamentul electoratului maghiar, care va decide dacă-l preferă pe muzeograful Soos Zoltan, (obișnuit, prin natura profesiei să reînvie trecutul, va face, desigur, acest lucru, și în administrație, și în politică), sau va opta și el pentru un alt tip de candidat, cu orientare spre viitor, care, din cauza unicității primului, va fi român.
Din păcate, pe umerii noștri atârnă, greu, nu numai efectele neghiobiei politicienilor noștri, care n-au fost capabili să recorecteze legea electorală prin reintroducerea turului II la alegerile locale, ci și povara acestei pandemii care va afecta, cu siguranță, gradul de participare la vot. Este o realitate îngrijorătoare, dar considerăm că din momentul în care ne asigurăm cu măști și mănuși, pe care apoi le vom lepăda, dacă vom respecta regulile comportamentale pe care le cunoaștem, de altfel, nu avem de ce să ne fie teamă.
Este necesar să ieșim la luptă pentru că, sperăm, lumea nu se va sfârși la 27 septembrie 2020 și va trebui, de pe acum, să ne gândim și la viitorul nostru, al copiilor și nepoților noștri, și în numele acestui ideal să ne mobilizăm pentru a “pune pumnul în pieptul furtunii”. Exemple de mari sacrificii și de mobilizare extremă în momente cruciale avem în decursul istoriei noastre. Altfel, n-am fi putut înfăptui cele două uniri, ca să ajungem, din niște colonii ale unor imperii, a noua țară a Europei, din punct de vedere teritorial și demografic. Iar sacrificiile incomparabile ale înaintașilor noștri de la Mărăști, Mărășești și Oituz, de acum mai bine de o sută de ani, care au dus la făurirea, prin noi înșine, a României mari, ne sunt pilde nemuritoare.
Dacă doriți ca municipiul Târgu-Mureș să aibă în continuare un primar român, pentru a fi feriți de orice surpriză în privința bunei noastre conviețuiri, vă sfătuim să fiți mai înțelepți decât politicienii noștri și să vă orientați cel mult spre primii mai bine plasați în sondaje. În privința președintelui Consiliului județean, eu vi-l recomand, fără rezerve, pe Dorin Florea, omul care, în anii 1996-2000, a avut cea mai bună prestație ca prefect al județului, cu multă experiență administrativă, dobândită în cei 20 de ani de primar al Târgu-Mureșului, cu convingerea că, în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean ne va aduce multe beneficii. E omul potrivit la locul potrivit. Deci, să nu dăm pasărea din mână pe cea de pe gard.
Foarte sensibile sunt problemele de la consilieri, fie ei municipali sau județeni. Aici rândurile se cer strânse și mai mult, în sensul că partidul de guvernământ are nevoie de o echipă puternică, pentru a-și implementa politica, o echipă numeroasă care să nu fie obligată la alianțe păguboase, toxice, cum s-a întâmplat de multe ori în acești ani, adică cu cine nu trebuie, cu cei obișnuiți să dea voturi pentru tot felul de drepturi. Sfatul meu personal este în primul rând, PNL. Atragem atenția că voturile acordate consilierilor acelor partide care nu îndeplinesc pragul de 5 la sută, dacă sunt singure, de 7 și 8 la sută dacă sunt în alianțe (ex. USR-PLUS), se anulează, se pierd pur și simplu, iar distribuirea lor se face în interesul celor mai bine plaste partide, la care de fiecare dată UDMR a excelat. Ca să vă convingeți, amintesc că la alegerile din 2004, românii au avut cea mai mare participare la vot (46.498), în vreme ce voturile maghiarilor pentru consilierii lor s-au ridicat doar la 35.134. O diferență de peste 10.000 în favoarea românilor. Cu toate acestea, la calcule, UDMR a beneficiat de 12 consilieri, în vreme ce partidele românești au reușit doar 11 consilieri. De ce? Pentru că celelalte voturi date acelor partide care n-au atins pragul electoral au fost scoase de la calcul, crescând astfel ponderea voturilor UDMR în noua configurație a rezultatelor. Așadar, atenție! Mergeți, dar nu mergeți degeaba la vot!
