Dr. Ioan Ranca - o personalitate a arhivisticii românești
În anul 1962, i s-a încredințat conducerea Arhivelor de Stat din fosta regiune Autonomă Maghiară, instituție care, după 1968, a devenit filiala, iar mai apoi Direcția Județeană Mureș a Arhivelor Naționale, și care a fost condusă de Ioan Ranca până în 1990. Cu experiența acumulată la Aiud, Ioan Ranca și-a canalizat eforturile sale și ale colectivului pe care l-a condus, spre realizarea unor obiective prioritare, precum: completarea, depozitarea și prelucrare arhivistică a documentelor existente în valorosul patrimoniu documentar-istoric al Arhivelor mureșene; îmbogățirea Fondului Arhivistic Național, prin cercetări în arhivele din Ungaria și Franța; construirea noului sediu al Arhivelor mureșene; punerea în valoare științifică a documentelor, prin publicarea a numeroase lucrări, studii și articole și prin participarea la manifestări științifice organizate în principalele centre culturale ale țării, și nu în ultimul rând preocuparea pentru perfecționarea pregătirii profesionale, prin participarea la cursuri de specializare în Franța, în anul 1976, și prin obținerea titlului științific de doctor în istorie la Facultatea de Istorie din cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, în anul 1986.
Una din cele mai importante realizări ale managerului arhivelor mureșene, de la sfârșitul secolului XX, Ioan Ranca, o constituie construirea noului edificiu al Direcției Județene Mureș a Arhivelor Naționale, inaugurat în decembrie 1978, împlinindu-se astfel “un vechi deziderat al mureșenilor de a avea o clădire corespunzătoare rosturilor sociale ale acestei instituții” (Ioan Ranca, Noul edificiu al Filialei Arhivelor Statului Județul Mureș, Revista arhivelor nr. 3/1979, p. 302).
Colectivul de profesioniști autentici format la Arhivele mureșene, sub conducerea lui Ioan Ranca, înțelegând pe deplin misiunea ce o aveau de îndeplinit, au organizat și inventariat importante fonduri și colecții arhivistice, elaborând instrumentele de informare necesare cercetării acestora. Primul dintre acestea este Îndrumătorul în Arhivele Statului. Județul Mureș, redactat de un colectiv format din Viorel Grama, Ion Moldovan, Ionel Mureșan, Alexandru Pal-Antal, sub coordonarea lui Ioan Ranca. Lucrarea, una din cele mai bune de acest fel, elaborate în sistemul Arhivelor Naționale, corespunde pe deplin scopului prezentat în Introducere, respectiv acela de a “oferi cercetării științifice un instrument de informare destinat celor ce se apleacă să soarbă din izvorul veridic al cunoașterii faptelor, facilitându-le înțelegerea, așa cum au fost ele și redându-le, astfel, cunoscând că istoriografia nu are din aceasta decât de câștigat” (Ioan Ranca, Îndrumătorul în Arhivele Statului. Județul Mureș, București, 1984, p.8).
Bun cunoscător al limbilor maghiară, latină, germană și franceză, Ioan Ranca a organizat la Târgu-Mureș cursul de limbă și paleografie maghiară, iar în cadrul programului de pregătire a tinerilor arhiviști a prezentat cursul de istoria instituțiilor din Transilvania. Mai mulți ani, în cadrul Universității cultural-științifice din Târgu-Mureș a condus cursul de istorie și arhivistică.
O importantă contribuție la îmbogățirea fondului documentar de microfilme a adus-o Ioan Ranca prin cercetarea arhivelor din străinătate. Împreună cu Iosif Adam, pe parcursul mai multor deplasări (în ani 1965, 1971, 1973, 1974), a cercetat importante fonduri arhivistice referitoare la istoria Transilvaniei și la relațiile româno-maghiare, aflate în Arhiva Națională a Ungariei. Ioan Ranca a depistat, transcris și tradus din limba maghiară, sute de file document, folosite apoi pentru elaborarea volumelor referitoare la importante momente din istoria românilor ardeleni, și a asigurat fișierea și inventarierea microfilmelor aduse din Ungaria, în fondul “Conscripții urbariale” a 2.400 de localități din Transilvania.
În același timp, fiecare deplasare i-a oferit posibilitatea informării asupra “organizării și prelucrării fondurilor arhivistice deținute de către Arhiva Națională a Ungariei, preocupării pentru lărgirea activității științifice de publicare a documentelor, asupra activității sălilor de studii, asupra microfilmării și conservării documentelor arhivistice și altele”. (I. Adam, I. Ranca, Cercetări în arhivele de peste hotare, în Revista arhivelor, nr. 1/1972, p. 171). În anul 1976 a beneficiat de o bursă de specializare în Arhivele Naționale ale Franței din Paris, făcând concomitent și cercetări în Biblioteca Națională a Franței.
(Va urma)
