Ioan Botezătorul ne impresionează și ca justițiar! Însă el și-a asumat până la capăt rolul! Noi am vrea să fim ca el, dar fără a risca nimic! Așa nu se poate! Adevărul e că atunci când facem pe justițiarii, de cele mai multe ori îi judecăm aspru pe cei de lângă noi? Dar ce ar fi dacă ne-am lua la trântă cu Irozii desfrânați ai minții noastre și să ne opunem lor, criticându-i și acuzându-i de toate ipocriziile lor? Avem curajul să ne riscăm capul, încercând să ne îndreptăm fiecare propriile greșeli?
Am vrea să-l imitam și pe Hristos, să iertăm greșiților noștri! Dar nu putem! Nu-l putem imita nici pe Ioan, nici pe Hristos, decât dacă ne vom smeri ca ei! Asta nu o face tânărul bogat din evanghelie, deși a respectat toate poruncile! Poate că acest tânăr pare mai apropriat de posibilitățile noastre! Dar câți tineri de azi îl fac pe Hristos să zâmbească și să-i simpatizeze?
Totuși, minunea creștinismului nu constă în puterea noastră, ci în puterea Lui din noi! Nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să vrem să o activăm! Un lucru e sigur: Dumnezeu ne iubește! Averea la care ar vrea să renunțam pentru a-L putea urma, cred eu, este prea bogata părere de sine sau slava deșartă, altfel numită! Nu știu dacă asta ne va scuti de suferințe și încercări..., dar sunt sigur că ne va mântui sufletul! Acestuia, sufletului, nu-i poate nimeni tăia capul!
Doamne ajută!
