LEGILE, SFINȚII ȘI... JUDECATA

* “Să nu iei aminte la zvon deșert; să nu te unești cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos! Să nu te iei după cei mulți, ca să faci rău; și la judecată să nu urmezi celor mai mulți, ca să te abați de la dreptate; Nici săracului să nu-i fii părtinitor la judecată! De vei întâlni boul dușmanului tău sau asinul lui rătăcit, să-l întorci și să i-l duci! De vei vedea asinul vrăjmașului tău, căzut sub povară, să nu-l treci cu vederea, ci să-l ridici împreună cu el. Să nu judeci strâmb pricina săracului tău! De orice cuvânt mincinos să te ferești; să nu ucizi pe cel nevinovat și drept, căci Eu nu voi ierta pe cel nelegiuit. Daruri să nu primești, căci darurile orbesc ochii celor ce văd și strâmbă pricinile cele drepte. Pe străin să nu-l obijduiești, nici să-l strâmtorezi, căci voi știți cum e sufletul pribeagului, că și voi ați fost pribegi în țara Egiptului” (Cartea a II-a a lui Moise “Ieșire”- 23, 1-9).

***

* “Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt. Să cinstească fiecare pe tatăl său și pe mama sa și zilele Mele de odihnă să le păziți, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să nu alergați la idoli și dumnezei turnați să nu vă faceți, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. De veți aduce Domnului jertfă de izbăvire, să o aduceți de bună voie. Să nu furați, să nu spuneți minciuni și să nu înșele nimeni pe aproapele său. Să nu vă jurați strâmb pe numele Meu și să nu pângăriți numele Dumnezeului vostru. Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău și asupra vieții aproapelui tău să nu te ridici. Să mustrii pe aproapele tău păcătos, ca să nu porți păcatele lui” (Cartea a III-a a lui Moise “Leviticul” - cap. 19).

***

* “Hotărârile și legile care vă învăț eu astăzi să le păziți, ca să fiți vii și să vă înmulțiți și ca să vă duceți ca să moșteniți acel pământ pe care Domnul Dumnezeul părinților voștri vi-l dă în stăpânire. Să nu adăugați nimic la cele ce vă poruncesc și să nu lăsați ceva din ele. Păziți poruncile pe care vi le spun eu astăzi”. (Cartea a V-a a lui Moise “Deuteronumul” - cap. 4).

Moise - (în ebraică Moshe, citit Moșe) - este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt, în jurul anului 1250 î.Hr. El este cunoscut la evrei ca Moșe Rabenu (“Moise învățătorul nostru”) și este, după tradiția lor religioasă, cel care a primit Legea Divină (Tora) pe Muntele Sinai și fondatorul religiei evreilor - iudaismul. De aceea, această religie e uneori numită și Mozaism, după Moise. Potrivit cu narațiunea Vechiului Testament (Pentateuh), a fost cel mai de seamă din profeții evreilor. Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste - precum creștinismul și islamul. Samarinenii îl consideră drept unicul profet. Tradiția evreiască îi atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cărți ale Bibliei ebraice, cărți cunoscute sub numele ebraic Tora, sau sub echivalentul grecesc Pentateuh. Dintre personajele Bibliei ebraice, Moise este singurul pe care evreii îl numesc omul lui Dumnezeu. Pentru credincioși, Moise este cel mai blând om născut vreodată și ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană.

***

P.S. Mihai Eminescu, marele poet nepereche (1850-1889), pe bună dreptate a numit Biserica Ortodoxă “Maica spirituală a neamului românesc”, cunoscând că ea a fost aceea care a născut din nou, “Din apă și din Duh, pe fiii poporului nostru și i-a hrănit cu “laptele” Evangheliei și cu “pâinea” cerească a bunelor vestiri de mântuire. Tot în calitate de mamă duhovnicească, Biserica strămoșească a asigurat unitatea etnică a românilor și unitatea lor de limbă. În aceeași înaltă cugetare, Eminescu a declarat Biserica “Azilul de Mântuire al Țării”, deoarece ea a salvat de la fărâmițare sufletul național, învățând pe cei dreptcredincioși ca “Toți să fie una”, cum a dorit divinul ei Întemeietor, “Să se ferească de dezbinări” și să fie “Toți uniți”, precum ramurile verzi pe aceeași tulpină.

Lasă un comentariu