Nu trebuie să fii nici geniu și nici idiot pentru a plănui și pune în operă distrugerea unor semeni ori a unei comunități, e suficient să fii ticălos și bolnav de ură, bașca plătit gras din umbră pentru urzeala mizerabilă, mai ales că nu doar “adevărul încrețește părul”.
“Să nu mai fim proști! Să știm ce vrem și să vrem ce trebuie!” își subintitulează “Testamentul”, însumând vreo 20 de pagini, unul dintre capii iredentei maghiare din România, care, de altfel, încă trăiește, foarte bine mersi, nederanjat, prin vecini, făcând naveta cu pâra pe la Bruxelles și pe la alte Porți ocrotitoare și pupătoare de țeste veninoase. “Ultimul lui dor” este lăsat încă de pe acum moștenire posterității în 10 puncte consistente, pe care le voi reda eșalonat, din considerente de spațiu, în traducerea unei persoane căreia nu îi voi devoala numele, pentru a o proteja.
Așadar, zice vițelușul ruginit, sugător la două sau mai multe văcuțe (deformație profesională, încă din timpul răposatului sistem!), sau mârțoaga troiană, că armăsar nu mai e de multișor poveste:
“1. E timpul să renunțăm la fantasme și să acceptăm realitatea așa cum este ea. În primul rând, realitatea faptului că secuii nu sunt nici maghiari, nici unguri. Secuii sunt altceva, altă nație, nici naiba nu știe exact-exact ce sunt secuii! Știm bine că nu sunt maghiari, din păcate pentru ei! Încercarea de a-i transforma pe secui în maghiari a eșuat și trebuie acceptat acest adevăr. Vom avea mai mult de câștigat dacă vom pune la baza politicii noastre adevărul că secuii nu sunt și nu vor fi niciodată maghiari. Nu sunt capabili! Trebuie să facem față acestui adevăr, a cărui sfidare ne-a adus până acum numai necazuri și prejudicii. Important este să-i păstrăm pe secui de partea noastră, alături de noi, într-un parteneriat cât mai strâns și mai energic. În acest scop, trebuie avut grijă mare când li se predă copiilor istoria, pentru a ascunde tot ce mai poate aminti azi de Occisio Siculorum, proiectul maghiar de genocid. Trebuie chiar să abandonăm acest proiect, s-a dovedit a fi o utopie, o fantasmă. Dacă n-am fost vrednici să ducem până la capăt uciderea secuilor înainte de Trianon, acum este prea târziu. Europa este cu ochii pe noi, iar noi nu mai suntem ce am fost!
2. Cel mai mare dușman al maghiarimii este ADN-ul. Personal nu pot să cred în pronosticul analizelor ADN, le-am făcut și eu, cu rezultate pe care refuz să le cred, să le țin minte, sau să le fac publice! Vă implor pe toți maghiarii adevărați: refuzați orice analiză privitoare la trecutul dumneavoastră genetic. Analizele ADN pot scoate la lumină lucruri care vor da peste cap toată mitologia maghiară. Nu numai faptul că secuii și ceangăii nu sunt maghiari, dar chiar și maghiaritatea maghiarimii maghiare va fi pusă în discuție, adeverind, și pe această cale, definitiv, ideea simplă, imposibil de combătut dacă ajunge la publicul larg, că, sosind în Panonia, hungurii au dat aici peste o populație autohtonă, numeroasă, peste care s-au declarat stăpâni, deși erau o mână de oameni. După o vreme s-a produs inevitabilul: coabitarea, amestecul etnic. Din creuzetul panonic au apărut corcituri euro-asiatice, maghiarii blonzi și cu pielea albă, cu profil arian și ochi albaștri, înalți de statură și virili. Azi, formula etnică a acestui amestec de populație poate fi calculată în procente foarte exacte cu ajutorul acestui nenorocit de ADN și alte produse ale geneticii. Grija noastră cea mai mare va fi să nu se dovedească cumva că autohtonii din Panonia erau mult mai mulți decât noii veniți și că erau de același ADN cu autohtonii din Dacia, din Moldova, din Ardeal și din Țara Românească. Mai mare rușine nu putem păți! Cercetări făcute în secret de geneticienii noștri au ajuns însă la acest rezultat. Nu e cazul să precizez ce mari deservicii ne va aduce dezvăluirea acestor rezultate, dacă nu vom interveni rapid și decisiv. Aceste rezultate trebuie să rămână necunoscute, măcar până vom dispărea ca națiune!... În această ordine de idei semnalez că la Academia Română se pregătește un volum dedicat românilor care au făcut istorie pentru Hungaria. Dacă lăsăm să se publice această istorie a contribuției românești la constituirea maghiarimii și la gloria noastră internațională, nu vom mai avea obraz să scoatem capul în lume!... Nu e vorba numai de Corvini, tatăl și fiul, de Bolyai, tatăl și fiul, Anonymus, tatăl și fiul ș.a.m.d., mii de cazurile personale, individuale, ci și de acele zeci de sate din secuime, românești cândva, de cele patru sute de mii de greco-catolici din Ungaria, a căror confesiune dovedește etnia lor românească. Trebuie intervenit pe orice cale pentru a opri tipărirea cărții! Și, în general, pentru a combate și reprima fizic orice aluzie la puținătatea gradului nostru de maghiaritate. Asemenea aserțiuni lezează demnitatea și majestatea noastră ungurească. Au existat, din păcate, autori maghiari inconștienți, și interbelici, care s-au lăudat cu inexis-tența rasei maghiare, a genomului hungar, preamărind încrucișarea raselor, a națiunilor etc. Cu astfel de autori nu avem de împărtășit niciun ideal! Au adus mari deservicii nobilei noastre rase! E timpul să ne dezicem de ei și să-i punem la index! Să-i dăm uitării înainte ca românii să se folosească de ei! Căci va fi scrâșnet de dinți!
3. Prevenind momentul când toate aceste date bio-genetice și istorice ar putea deveni publice, trebuie să ducem o muncă de lămurire și convingere a publicului maghiar cum că ADN-ul este un test ne-concludent, fără valoare științifică, discriminator, rasist, inventat de români pentru un scop ușor de bănuit. În acest sens trebuie convocate și forțele noastre din emigrație, a căror autoritate în asemenea chestiuni ar putea fi deosebit de mare. Chiar dacă unii dintre noi se îndoiesc de șansele încercării de a discredita valoarea probatorie a ADN-ului, trebuie să ne simțim încurajați de succesul pe care l-am avut în combaterea, compromiterea și sistarea cercetărilor de biologie genetică efectuate în România, mai ales la Iași, până pe la începutul anilor 1990, cercetări ale căror rezultate erau catastrofale pentru mândria și aplombul nostru unguresc. Suspendarea acelor cercetări și secretizarea rezultatelor este opera serviciilor noastre. Așadar, se poate! Suntem într-un mare impas, dar să nu disperăm! Nu trebuie uitat că, în orice situație, oricât de grea, noi putem conta pe tembelismul românilor și pe oportunismul istoricilor români. Nu mai vorbesc de guvernanți. Îi cunosc bine! Totul la politicienii români este de vânzare, iar la preț nu știu să țină! Nu știu nimic! Habar nu au de istorie! N-au în cap decât șmecherie ieftină!
4. Pericolul pentru noi nu vine dinspre partea românilor. Românii nu sunt capabili să țină dușmănie, sunt în această privință moi, lipsiți de consecvență și tenacitate. Sunt stupid de cumsecade! Nici nu le trece prin minte ce am vrea noi să le facem!... Pericolul pentru maghiarime vine dinspre tineretul secuiesc, care începe să priceapă că era mai profitabil pentru secui să-și asume condiția etnică de neam fără nicio relație de înrudire cu maghiarii. Tot mai răspândită este printre tinerii secui ideea că numai Budapesta a avut de câștigat de pe urma maghiarizării secuilor. Secuii își pun tot mai mult întrebarea de ce, până la Trianon (1920), autoritățile ungurești făceau statistici separate despre secui, considerându-i pe aceștia că nu sunt maghiari. Când a avut dreptate Budapesta? Au aflat acești tineri că, atunci când ungurii se simțeau tari, i-au tratat pe secui cu dispreț, ca pe niște străini, ca pe niște dușmani chiar. Nici când au fost în dificultate, la greu, maghiarii nu s-au declarat frați cu secuii. Ci i-am privit ca pe niște rude îndepărtate, de proastă condiție! Ceea ce, din păcate, cam așa este! Dar trebuie lămuriți acești tineri că nu numai noi, maghiarii, am procedat așa! S-a întâmplat și la case mai mari! Nu noi, maghiarii, am inventat curvăsăria politică!... Sunt tot mai mulți secuii care află că Uniunea Europeană are programe de susținere financiară foarte generoase, dar numai pentru minoritarii care nu au o țară-mamă care să-i sprijine. Budapesta le-a ascuns secuilor că există aceste fonduri și programe, și că nu pot fi accesate de secui pentru că au acceptat să fie declarați și considerați maghiari. Declarându-se parte componentă a nobilei națiuni ungare și recunoscându-li-se acest statut de excelență, secuii au pierdut cu brio (Sic! - Nota trad.) sute de milioane de euro. Ce a câștigat Budapesta din asta, secuii nu știu, și nici nu vor să știe. Nici ungurii de noi nu știm! Sigur este - zic acești tineri secui - că secuii au pierdut enorm, iar așa-zisa protecție de la Budapesta este numai în vorbe, fără nicio susținere financiară serioasă, fără programe economice regionale sau locale, așa cum există în România și în toată Europa pentru țigani, în virtutea faptului că țiganii nu au o țară-mamă care să-i apere. Tinerii secui vor să intre și ei sub protecția Uniunii Europene și să aibă în România drepturile pe care țiganii le au în Ungaria și în toată Europa! Iar ei știu acum, au aflat, că nu pot cere aceste drepturi, deoarece liderii lor i-au trădat și i-au declarat maghiari. Ideea că și secuii ar putea beneficia de susținerea consistentă a Uniunii Europene prinde tot mai mult la tineretul secuiesc și ne va aduce mari prejudicii. Nu văd cum am putea para această situație. Personal, mă aștept ca secuii tineri să ne ceară în curând socoteală și ceva despăgubiri pentru acest fals în acte publice! (Vezi ultimul recensământ din România, când ne-am lăcomit să-i declarăm maghiari pe toți secuii. Mai puțin câteva sute de secui încăpățânați, care de atunci s-au înmulțit serios!) De aceea ar fi bine să luăm noi inițiativa și să le propunem chiar noi secuilor să nu se mai declare maghiari, ci secui, prezentând această propunere ca pe o manevră făcută de comun acord, prin care să avem acces comun - repet: acces comun, la fondurile mari destinate etniilor care nu au ca patrie proprie un stat național: precum bascii, occitanii, catalanii, țiganii, găgăuzii și alții. Dacă inițiativa vine de la noi, de la maghiari, nu se va produce o ruptură între noi și secui, ci, dimpotrivă, avem motive să pretindem din partea lor recunoștință și ascultare.
5. Trebuie făcut orice pentru a împiedica o apropiere între români și secui. Ar fi catastrofală pentru noi! Trebuie să facem să circule printre secui ideea că, în definitiv, vinovați de maghiarizarea secuilor se fac românii, deoarece după 1918 nu au asigurat nicio protecție secuimii, lăsându-i pe secui la voia politicii de maghiarizare, acceptând fără nicio restricție teza Budapestei precum că secuii sunt maghiari! Românii i-au trădat pe secui! Această propoziție trebuie rostită cu orice ocazie. Cu explicația: deși teoretic aveau interes să-i slăbească pe unguri, iar nu pe secui, guvernanții români s-au lăsat cumpărați de Budapesta. Este momentul să lansăm zvonul că românii din București i-au vândut pe secui Budapestei, dar au făcut-o fără știrea românilor din Transilvania. În paralel vom răspândi ideea că românii din Ardeal sunt alt soi de oameni decât românii din restul României. Că secuii se pot înțelege de minune cu românii din Ardeal, dar niciodată și nicicum cu românii - budos olah! - din București, Bacău, Craiova sau Constanța! La ce ne trebuie această divizare? Pentru că proiectul de reconstituire a Ungariei Mari, oricât de drag ne este, nu mai are nicio șansă de reușită. Tot mai mulți maghiari își dau seama de asta, și nu avem cum și nici de ce să-i combatem. De aici, un motiv în plus de deznădejde națională pentru orice maghiar sensibil la soarta neamului său. Avem datoria, în această situație, să le oferim conaționalilor noștri o altă țintă în care să spere și să creadă, o țintă care să fie sau să li se pară mai accesibilă, mai realistă. În acest scop trebuie lansat proiectul minimal pentru noi: Transilvania să fie declarată stat de sine stătător. În acest scop trebuie abandonat în chip oficial proiectul revenirii la Ungaria Mare, la hotarele din 1914. Această renunțare, dacă este făcută într-un cadru solemn, cu un suport mediatic puternic, va avea un efect benefic pentru noi, ne va atrage multe simpatii internaționale. Declarând urbi et orbi că Ungaria Mare n-a existat niciodată, și nici nu poate exista, vom deveni un model de comportament european, conform cu exigențele lumii viitoare, mai ales în comparație cu românii, care nu vor fi niciodată capabili să renunțe la visul României Mari.
Dacă vom ști să speculăm acest contrast, vom putea lansa imediat propunerea, către comunitatea internațională, de a se făuri statul Transilvania, ca act de justiție și soluție de stabilitate în Estul Europei.
6. În pregătirea acestei manevre, este nevoie ca atitudinea fiecărui maghiar, ca și a fiecărui secui, să facă netă deosebire între românii ardeleni și ceilalți români. Să lucrăm cu subtilitate la deprecierea imaginii românului în general, și în special a românului sudist, a regățeanului, a bucureșteanului, atât printre românii din Ardeal, cât și printre ceilalți ardeleni: germani, țigani etc. Să lansăm documente falsificate privindu-i pe Emil Boc, Victor Ciorbea, cum că nu sunt ardeleni adevărați, că, dacă ajungeau prim-miniștri niște ardeleni veritabili, România era departe azi! Să dovedim cu documente false că cei doi se trag, să zicem, din moldovenii aduși de Ceaușescu în Ardeal. Să strecurăm în toate chipurile și în toate mințile, cu orice ocazie, ideea că noi, în Ardeal, am trăi mult mai bine dacă taxele pe care le plătim statului român ar rămâne pe loc, în investiții și cheltuieli publice din Ardeal. Cunosc mulți români naivi gata să creadă și să răspândească ei înșiși ideea că pe taxele plătite de ardeleni parazitează sute de localități din Moldova și Muntenia unde nimeni nu muncește, nu produce și nu plătește taxe. Nota bene: legile și principiile Uniunii Europene și ale Noii Ordini Mondiale, precum și Trilaterala de la Bilderberg încurajează fărâmițarea statelor și constituirea de comunități statale cât mai restrânse, bazate mai ales pe criterii de eficiență economică și geopolitică, iar nu pe legături de sânge, istorie comună etc. Dezmembrarea marilor conglomerate politice ca Rusia, SUA sau China este iminentă. După ele va urma, negreșit și logic, dezmembrarea României! Trebuie profitat de aceste conjuncturi. Am informații sigure că Uniunea Europeană n-o să mai dureze mult, și nici principiile ei. Dacă nu ne grăbim să profităm de aceste aiureli din legislația europeană, vom pierde astfel încă
o dată trenul istoriei! A câta oară?! Va mai veni altul?
Mă tem că acesta este ultimul!...
7. În acest scop este bine să mimăm cât mai convingător ideea că pe noi, maghiarii din Transilvania, nu ne interesează Budapesta mai mult decât Bucureștiul. Că răul pentru ardeleni a venit mereu de la Budapesta sau de la București! În egală măsură! Argumentele noastre trebuie să adoarmă vigilența românilor ardeleni, să nu creadă cumva că apariția statului Transilvania, ca urmaș al principatului medieval Transilvania, este un pas spre Ungaria Mare sau spre o hegemonie maghiară. În acest scop trebuie bine simulată o atitudine critică față de Budapesta, față de Ungaria. Avem motive berechet! Principala critică la adresa Budapestei: în Ungaria este pus în primejdie viitorul maghiarimii. Numărul tot mai mare de țigani și evrei din Ungaria, ponderea lor majoritară în economia și cultura Ungariei, toate fac din Ungaria o țară fără viitor pentru maghiari. Ideea centrală a propagandei noastre: Ungaria este ca și pierdută. Transilvania trebuie să-și reia rolul jucat în istorie, îndeosebi după Mohacs, acela de leagăn al maghiarismului, spațiu al supraviețuirii maghiarilor în istorie! După calcule secrete făcute la Uniunea Europeană, este foarte posibil ca maghiarii din Ungaria să dispară în următorii 107 ani. (După părerea mea, chiar mai devreme, în 98 de ani!) Dar va fi mai greu să dispară maghiarii din Transilvania! Niciodată nu vom îngădui asta!”.
(T.L., Bruxelles-Budapest și retur, martie 2011. Text tradus din maghiară de D.E.)
Dacă nu s-a găsit până acum niciun român care “să iasă din rândul adormiților și să ia taurul de coarne”, să-l pună la punct pe acest spion arogant, no comment! Chiar dacă are spate gros, tot ultimul va închide lumina.
(va urma)
