SĂ NU UITĂM DE DEMOS ȘI KRATOS!

Democrația, în accepțiunea cuvintelor grecești: Demos și Kratos, înseamnă “Puterea Poporului”. După formularea președintelui american Abraham Lincoln, fost avocat și om politic, Democrația înseamnă “conducerea poporului, alegerea poporului pentru popor”. Alegerile parlamentare s-au încheiat, voința “puterii poporului” o regăsim materializată în rezultatele alegerilor din 6 decembrie. Discuțiile cu toți liderii politici ai partidelor, care “au trecut pragul electoral”, sunt “de bun augur”, cel puțin deocamdată, pentru membrii noului Parlament al României. Din aceste informații rezidă faptul că se întrevede voința politicienilor adevărați de a respecta toate voturile acordate celor mai reprezentative partide politice din România. N-ar fi lipsit de importanță dacă s-ar crea un cadru legal, astfel încât și liderii partidelor politice, “care nu au trecut pragul electoral”, să aibă dreptul de a trimite în Parlamentul României, în comisiile de specialitate ideile lor creative, care poate vor fi considerate valoroase de către parlamentarii cu drepturi depline în vederea luării unor decizii legislative realiste. În acest fel, toată “puterea poporului”, manifestată în fața urnelor, s-ar regăsi în actul decizional politic al parlamentarilor și neparlamentarilor. Niciun politician nu ar mai putea da vina pe un partid sau altul, dacă anumite legi vor fi incomplete, dar mai cu seamă nu se va mai putea vorbi de “obstrucționarea” elaborării unor legi funcționale menite să perfecționeze, să reformeze toate sistemele din România. “Conducerea poporului...” după cum a constatat Abraham Lincoln, ar fi completă, iar toți alegătorii, poporul cu drept de vot, vor avea satisfacția că și ei, prin aleșii care n-au intrat în Parlament, vor deveni o “rotiță funcțională” în marele sistem al tinerei noastre Democrații.

Cu mare regret, unii analiști politici români, independenți, echidistanți și realiști au subliniat în discursurile lor că unii politicieni își arogă dreptul nelegitim de a ignora “puterea poporului”. În loc să fie responsabili pentru deciziile lor unilaterale, dau “bir cu fugiții”, iar prin “împărțelile lor” spoite de mirajul “coalițiilor forțate” își arogă în mod egoist dorința de a conduce singuri o țară. În acest fel, fără să-și dea seama, probabil, fragmentează voturile poporului. Pe unii alegători ai unor partide politice “îi ridică în slăvi”, iar pe alții, care au “crezul lor politic”, în vederea construirii mult doritei prosperități a românilor, îi aruncă, într-un fel sau altul, la “coșul de gunoi al ignoranței”. Apoi, acest stil de a face politică nu se pretează cu totalitatea “voturilor liber exprimate” de toți alegătorii români. Unii spun că aceste idei reformatoare ar fi idealiste, alții spun că fac dintr-o anume filozofie. Acestea sunt niște replici demagogice stufoase pentru ca ei să se poată dezice de greșelile lor politice, dar și pentru a masca nemulțumirea unei anumite părți a poporului. Nu intră în calcul aici: fanaticii, parveniții și cei “care execută orbește” anumite ordine tacite nevăzute, care sunt vehiculate în culisele unor “partide politice nărăvașe”. Se vorbește “de o teamă” în ceea ce privește reacțiile obiective ale unor lideri politici, care în mod neoficial au fost amenințați că, dacă “nu stau în banca lor”, vor ajunge “în fața justiției” anumite “dosare”, mai mult sau mai puțin confecționate politic. Doamne, ce șantaj josnic! Nu este curioasă această observație a unui analist politic pronunțată pe un post de televiziune național? În concluzie, unor lideri politici le este frică ,,să dea în vileag în mod oficial” anumite enormități politice lansate în politica românească de unii “călăi politruci”?, care mai practică o “politică dualistă” în țara aceasta, “mai pe față, mai pe dos”, supranumită la un moment dat “Stat paralel?”.

Politicienii, patrioți adevărați, care vor avea onoarea și cinstea de a face parte din viitorul Parlament al României, n-ar trebui să uite de “Glasul Puterii Poporului”. Nici acum nu ar trebui să uite de “Glasul Puterii Poporului” când “se duc lupte grele”, ca “la Rovine, Călugăreni, Vidin...”, pentru Puterea absolută! Această idee iarăși contravine “Puterii Poporului!”. Ce e, măi fraților, cu ideea aceasta de “Putere absolută?”. Este o prostie inventată de “politrucii”, care s-au vârât în politică precum “musca în ... calului”. Păi, Puterea absolută nu trebuie să fie deținută de voturile tuturor românilor, de “Puterea Poporului”? Noii aleși trebuie să fie executanții, care vor sluji pe marele “Conducător al românilor”, adică “Puterea Poporului!”. În mod inexplicabil, Ei doresc “Puterea absolută” pentru a îngenunchia “Puterea Poporului” consolidată de toate voturile dăruite la alegerile parlamentare! Nu uitați, stimați parlamentari, de “Glasul Puterii Poporului”, care ar trebui să aibă prioritate în Parlamentul Românei, în urma unor sondaje de opinie și a consultărilor publice, cu valoare juridică bine determinată, cu mult înainte de a fi elaborate noile legi prin intermediului forului legislativ din Parlamentul României. În acest fel, cercul Democrației ar cuprinde toate marile valori analitice ale poporului român. Aceste idei reformatoare nu se vor putea realiza decât prin eradicarea mentalităților: dictatoriale, elitiste, egoiste, pline de “virusul misterios” al profitorilor văzuți și nevăzuți, care se preumblă “ca niște șerpi veninoși” prin apa tulbure a “dezbinărilor smintite” din Democrația românească “cu cai de lemn”...cel puțin deocamdată!

Lasă un comentariu