VIRGIL ONIȚIU: UN SCRIITOR ÎN UMBRA UITĂRII

Virgil Onițiu a fost un scriitor și istoric literar născut la 21 februarie 1864, la Reghin (jud. Mureș) și decedat la 21 octombrie 1915, la Brașov, fiind primul din cei cinci copii ai judecătorului magistrat Alexandru Onițiu și al Tereziei (născută Cătană). Cursurile primare le-a urmat la Reghin, la Școala primară românească. Potrivit practicilor timpului, judecătorii (cu precădere cei români) erau deseori mutați în “interesul serviciului” în diverse localități din imperiu. Într-un astfel de context, tatăl său a fost și el mutat, în 1875, la Caransebeș, iar câțiva ani mai târziu la Seghedin, astfel că în 1882, Virgil Onițiu a absolvit Liceul Piarist din Seghedin. Câteva luni mai târziu s-a înscris la cursurile Institutului Teologic din Sibiu. Între anii 1885-1886 a lucrat la Sibiu, în redacția publicației Telegraful Român și a fost cancelist al Mitropoliei. Acum se concretizează și începuturile sale literare, publicând în revista Muza și în Telegraful Român poezii și proză. Din toamna anului 1886, beneficiind de o bursă din partea Fundației Moga, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie de la Universitatea din Viena, unde a avut ocazia împrietenirii cu membrii Societății Academice Studențești România Jună, fiind ales președinte al acesteia. Și-a continuat studiile la Facultatea de Filozofie și Filologie a Universității din Budapesta. Ca student, a activat în Societatea România jună și Societatea Petru Maior. Tot la Budapesta a devenit redactor la revista Roza cu ghimpi. Întors în Transilvania în 1890, s-a stabilit definitiv la Brașov, unde a devenit titularul catedrei de limba română și latină la Liceul românesc, iar în 1894 a fost numit în funcția de director al acestei instituții (18 august 1894-1915). Ca director și profesor și-a îndeplinit misiunea “stimulând pe elevi la împlinirea datoriei și îndemnând pe profesori să le servească de model”. Concepția lui despre școală, profesori și educație este prezentată în cele două volume de conferințe pe teme pedagogice, apărute la Brașov, în anii 1897 și 1900, fiind și autorul multor manuale didactice. Părinților și elevilor le-a întărit convingerea că “lectura particulară, ca cel mai bun mijloc de creștere în viața privată a școlarilor, trebuie să formeze obiectul deosebitei noastre îngrijiri”. În noiembrie 1898 a reușit să întemeieze o cantină pentru “masa elevilor harnici și săraci”, iar în octombrie 1911 să pună piatra de temelie a internatului liceului. Renunțând la o parte din fondurile sale bănești, a ajutat profesorii care organizau excursii cu caracter științific în scopul ridicării calității învățământului. A înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică. Între 1894-1915 a fost inspector-șef al școlilor din Brașov.

Paralel cu preocupările lui pe plan profesional, se manifestă înclinațiile sale literare. Încă din 1888 a redactat revista Roza cu ghimpi și a colaborat la diverse reviste în care publica scrieri nuvelistice. A debutat în publicistică în Muza, revista manuscris a Seminarului din Sibiu. Debutul pe plan editorial are loc în anul 1891, cu volumul 101 istorioare morale pentru tinerime. A colaborat la periodicele: Muza (Sibiu), Transilvania, Vatra, Românul, Gazeta Transilvaniei, Familia, Tribuna, Drapelul, Revista teatrală, Foaia ilustrată, Noua bibliotecă română, Telegraful Român, Convorbiri literare, Patria, Roza cu ghimpi (Budapesta), Minerva. În 1890 a primit Premiul revistei Tribuna pentru schița umoristică O seară literară-muzicală declamatorică în Șunturug. Adesea a semnat articole, poeziile sau lucrările în proză cu pseudonime precum: V. Gilu, Gil, Ile Borg, Sorcovă sau Mort de frică.

În 1896 a întemeiat Fondul Coresi destinat ajutării profesorilor și editării de manuale școlare. A inițiat editarea colecției Biblioteca teatrală la Brașov. A fost membru al Casinei brașovene, al Societății pentru crearea unui fond de teatru român (vicepreședinte din 1896), al secției literare din cadrul ASTREI (1900, vicepreședinte din 1910).

La data de 3 aprilie 1902 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Virgil Onițiu a avut preocupări și rezultate frumoase în domeniul literaturii, istoriei literare, folclorului și publicisticii. A scris peste douăzeci de schițe și nuvele, publicate în mai multe reviste și ziare, și adunate apoi în volumele De toate (1897) și Clipe de repaus (1901).

Opera sa: Plan de învățământ pentru limba română - Brașov, 1893; Carte de cetire pentru clasa a III-a gimnazială, reală și pentru școalele superioare de fete - Brașov, 1893; Limba română. Ființa, originea, rudeniile și istoria ei - Brașov, Editura N. I. Ciurcu, 1894; De toate: Schițe și novele - Brașov, Editura Librăriei N. I. Ciurcu, 1897; Conferințe - Vol. 1: 1897; Vol. 2: 1900; Istoria literaturei românești: curs litografiat pentru uzul clasei a 8-a gimnaziale - Brașov, 1900; Clipe de repaus: Schițe și foițe - Brașov, Proprietatea autorului, 1901; Plevna: dramă în 5 acte / plăsmuită după versuri și scrieri compuse de V. Alecsandri, Virgil Onițiu, D. Bolintineanu, B. P. Hașdeu, T. C. Văcărescu, Iuliu I. Roșca - Brassó, 1903; Clipe de reapus: Schițe și foițe - Seria a 2-a -Brașov, Proprietatea autorului, 1903; Istoria literaturei române: manuscript în uzul clasei a VIII-a de la gimnaziul gr. și român din Brasso - Brasso, 1908; Din cele trecute vremi...: Însemnări despre începuturile graiului, culturii și literaturii neamului românesc - Arad, Tipografia Concordia, 1912; În sat la Tânguești: Piesă pentru teatrul de la țară într-un act - Sibiu, Editura Asociațiunii, 1912; Carte de cetire pentru clasa I a școalelor medii - Ediția a 2-a - Brașov, 1914; Discurs de bineventare: rostit cu ocaziunea întrunirii jubilare a maturizanților gimnaziului român din Brașov [...] în ziua de încheiere a anului școlar 1909/10 [...] în Almanahul scriitorilor de la noi - Orăștie, Editura Librăriei Naționale Sebastian Bornemisa, 1911.

Au fost reeditate: O serată literară-muzicală declamatorică în Șunturug în Povestitori ardeleni / Antologie, note bio-bibliografice și glosar de Ion Buza și - Cluj, Editura Dacia, 1974; Clipe de reapus: schițe, povestiri, nuvele, studii, articole, discursuri - Ediție în grijită, prefață, note și glosar de Mircea Manta - Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985.

Traduceri: Pentru ochii lumii: piesă teatrală / (localizată de Virgil Onițiu după Labiche); 101 istorioare morale pentru tinerime: (prelucrate din limba germană) /iscălit “Un prietin al copiilor” - Brașov, 1891. Alte traduceri din Jules Verne, Dostoievski, Tolstoi au fost publicate în Tribuna (1888-l895) cu pseudonimul Gil.

A reeditat Țiganiadaseu Alexandria ăi țigănescă. O pre frumoasă povestire în 12 părțiseu cântări și în vro 5000 de stichuri / Scrisă acum 100 de ani de prea iscusitul Ioan Budai-Deleanu, er acum din nou scosă și pe înțeles întocmită de V.O. - Brașov: Editura Librăriei Ciurcu, 1900.

S-a stins din viață la Brașov, în seara de joi, 21 octombrie 1915, la vârsta de 51 de ani. A fost înmormântat sâmbătă, 23 octombrie, în Cimitirul Bisericii Sfântul Nicolae din Prund. Astăzi, numele lui Virgil Onițiu este purtat de două străzi din România, din municipiile Cluj-Napoca și Timișoara; la Brașov există o filială a Organizatiei Naționale Cercetașii României (ONCR) denumită Virgil Onițiu.

Casa în care a copilărit Virgil Onițiu, aflată în municipiul Reghin, pe str. Mihai Viteazul 87, a fost declarată monument istoric, cu cod LMI MS-IV-m-B-16097.

Mormântul lui Virgil Onițiu, aflat în Brașov, str. Băiulescu Gh. nr. 16, în cimitirul Bisericii Cuvioasa Paraschiva-Groaveri, a fost declarat monument istoric, cu cod LMI BV-IV-m-B-11888.

Sursa foto: Fototeca MNIR

Lasă un comentariu