După un an și jumătate de evoluție dinamică a Covidului 19, lipsesc în continuare rezultatele experimentului care ar trebui să stea la baza elaborării unei prognoze și a unei strategii de combatere a virusului; rămâne doar incertitudinea.
Și, mai rămâne încă ceva peren, arhetipul omului nou de după “cotitura din anii `90”, acel “simplu cetățean”, victima unor confuzii de puncte de vedere în urma manipulărilor abundente la care este “expus și supus”. O serie de teorii ale conjurațiilor, propagate cu interes de mass-media, îi distrag atenția de la sarcina primordială, pe care o are, de a-și consolida defensiva în fața unui pericol iminent și inedit.
Referitor la pandemie, chinezii au reacționat exemplar, prompt, prin măsuri restrictive și de monitorizare a situației, stopând încă din fașă dezvoltarea virusului, într-o lună și jumătate. Cifra actuală totală a infectaților este de aprox. 100.000 (inițial 80.000)!
Europenii (cu mici excepții), ancorați în paradigma drepturilor omului, au preferat aplatizarea curbei de dezvoltare a pandemiei, oferind în extremis varianta ambiguă a unui vaccin elaborat în pripă, a cărei eficiență urmează să o constatăm în viitor (adversarii își permit să spună chiar “darul otrăvit”).
În sfârșit, mass-media elogiază cu întârziere exemplul pozitiv al României privind gestionarea eficientă a vaccinării. Și aceasta, în condițiile în care propria organizare germană “pas cu pas” s-a dereglat total, începând cu premizele eronate de abordare a problemei:
- ignorarea și criticarea modelului chinezesc, bineînțeles o inițiativă cu caracter politic;
- adoptarea procedeului ineficient, prin aplatizarea graficului de răspândire a virusului extrem de agresiv (progresie geometrică 1, 3, 9, 27....);
- măsurile restrictive luate cu o întârziere de două luni (față de exemplul Dr. Arafat, mediatizat în Europa);
- o prelungire la nesfârșit a “Lockdown-ului”
- aprecierea total eronată a necesarului de vaccine comandat la firmele producătoare (ironia sorții, germane la origine);
- organizarea unor “centre mamut” de vaccinare, rămase fără pacienți;
- descentralizarea tardivă, după patru luni (aprilie), prin implicarea medicilor de familie (stocul de vaccin, în continuare deficitar);
- implicarea politicului, într-o țară în care două institute de specialitate renumite, R. Koch și Charité Berlin (unde lucrează și Prof. Dr. Mișu Dandel, Tg. Mureș) gestionau cu pricepere situația, sub egida Ministerului Sănătății.
La începutul lunii mai, intervenția cancelarului german A. Merkel se soldează cu apariția unei noi legi restrictive, “Notbremse” (semnal de alarmă), cu toate că Germania se afla deja într-un “Lockdown” continuu (instituții, restaurante închise etc.); această lege, contestată la Tribunalul Constituțional, fiind, de fapt, o încercare de a substitui, numai prin măsuri restrictive (luate cu mare întârziere), incompetența prezentată mai sus.
Este interesant, a doua zi, România impune carantină vizitatorilor din Germania. Iată situația în cifre, comparativ (la data respectivă indicele săptămânal):
- în Germania aprox. 300 la 100.000 locuitori;
- în România aprox. 3 la 1.000 locuitori (deci, identic cu cel german).
În mod surprinzător, ne confruntăm, la ora actuală, cu o scădere bruscă a indicelui în ambele țări: sub 100 (62,5) în Germania, și mai mic decât 1 în România.
Ținând cont și de numărul de teste efectuate, 30.000/zi în România, respectiv 300.000/zi în Germania, pentru a face o comparație, ar trebui ca cifra de infectați din România să o amplificăm cu 10, deci, 230 de cazuri noi (24 mai) ar însemna 2.300 cazuri noi. Ori, la aceeași dată, în Germania, se înregistrează 2.682 de infectați/zi; ambele țări merg mână în mână!
