Orașul Târgu-Mureș ar trebui să fie în doliu. Au murit curățenia, respectul, ordinea, responsabilitatea, iar ca victime colaterale sunt aspectul orașului, sănătatea noastră și a orașului, nivelul de trai și, implicit, turismul care ne mai aducea ceva bănuți. Ne putem declara o comună... mai mare, cu toate că, sunt comune mai frumoase decât orașul nostru, așa cum arată el la momentul actual.
Credeți că va veni cineva să-l vadă când riscă să-și rupă vreun picior în asfaltul trotuarelor, mai exact în lipsa lor, mai dă de o groapă unde poate să-și rupă planetara mașinii, iar dacă a ieșit la o simplă plimbare... precis dă cu ochii de “culturi” de bălării lângă un morman mare de mobilier aruncat, amestecat cu gunoaie menajere. Ca să fie tacâmul complet, bine asezonat, plimbărețul prin Târgu-Mureș nu are nicio șansă să nu fie oprit de cel puțin un cerșetor insistent. Ce îți poți dori mai mult de la o plimbare, de la o oprire într-un oraș care, cândva, era curat și frumos? Evoluăm, nu-i așa?
Palatul Culturii, Complexul de Sport și Agrement Mureșul, Grădina Zoologică, Platoul Cornești, Cetatea Medievală toate au pălit, au dispărut sub mormanul de indiferență care se simte în orașul nostru și față de orașul nostru. E murdar, e prost gospodărit, interesul față de oraș a dispărut total, orașul a încremenit în timp, undeva prin anul 2000. De fapt a stagnat până la un moment dat, apoi a intrat în cădere liberă, în vrie. Dacă nu era de ajuns faptul că unele străzi și trotuare arată ca după un bombardament, “câmpiile” de bălării te duc cu gândul la un timp post apocaliptic, iar gunoaiele câștigă teren, am pierdut și dreptul de a avea o discuție plăcută, pe o terasă, din cauza cerșetorilor. Au ieșit ca ciupercile după ploaie, chiar dacă practic au existat dintotdeauna. Știu că suntem creștini și oamenii trebuie ajutați, dar nu cred că soluția acestui fenomen și eradicarea lui este încurajarea... dându-le bani acestor copii sau chiar adulți. Știm cu toții destinația acestor bani și chiar dacă ar fi alta, problema trebuie să aibă o altă rezolvare.
E trist și rușinos, nu doar pentru cei pe care i-am ales să rezolve pentru noi și, implicit, pentru ei aceste probleme, ci și pentru noi, cetățenii acestui oraș. Oricum, viața în acest oraș abia mai pâlpâie. Vouă vă mai place orașul? Mie... nu, iar rezolvarea nu constă în a ne muta toți din oraș, iar toleranța față de această situație și acceptarea ei tacită, categoric, nu vor aduce nimic bun. Dacă ignori o problemă, nu dispare!
Putem alege destinații exotice pentru concediile noastre, aleșii noștri se pot sustrage până la un moment dat de la responsabilitățile funcțiilor lor, dar, până la urmă, ne vom lovi de adevărul crunt al orașului în care trăim, când ne întoarcem toți la viața de zi cu zi. Noi ne întoarcem din concedii, iar ei vor trebui să facă față “sentimentului” de... neîndeplinire a sarcinilor de serviciu, prevăzute în fișa postului... care există, indiferent de locul de muncă.
Stare de urgență în Târgu-Mureș, din cauza gunoaielor?! Interpretabilă afirmație. Eu cred că dacă nu se strâng rândurile, dacă nu se pune mâna concret în a face ceva, dacă ne vom limita în continuare la discuții fie între prieteni, fie sub formă de ședințe, ne vom aduna, toți, curând, la priveghiul Târgu-Mureșului, care a fost cândva un oraș de top, un oraș frumos.
