În spațiul cultural românesc, luna iulie este legată, între altele, de apariția, între anii 1898-1904, a primei Enciclopedii Române, cunoscută și sub numele Enciclopedia “ASTRA”, publicată la Sibiu în trei volume și coordonată de bănățeanul Cornel Diaconovici (18.02.1859 - 17.08.1923), jurist, publicist, redactor și director al mai multor ziare și reviste, om politic, prim-secretar al Astrei.
Acesta s-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, în familia lui Adolf Diaconovici și a Adelei Costiha. A fost descendent al unei mari familii de buni români, care s-a impus în viața culturală a Banatului vremii. Familia sa era originară din Oltenia, în apropiere de Mănăstirea Tismana. “Întemeietor al familiei Diaconovici a fost cărturarul, ieromonahul și pictorul de biserici Vasile Diaconu Loga, care a emigrat din Oltenia în 1736, împreună cu 50 de familii românești, întemeind satul românesc Srediștea Mare, de lângă Vârșeț, azi în Banatul Sârbesc. Străbunicul lui Corneliu a fost Gheorghe Diaconovici, cel care, la presiunea bisericii sârbești, a trebuit să își schimbe numele din Diaconu în Diaconovici, iar din cauza procesului de sârbizare a părăsit Srediștea și s-a stabilit la Bocșa Montană. Gheorghe a fost tatăl scriitorului bănățean Constantin Diaconovici-Loga, cel mai renumit reprezentant al familiei. Tatăl lui Corneliu Diaconovici a fost Adolf, născut la Bocșa, unde a fost învățător și funcționar și a avut 7 copii. Tânărul Corneliu a urmat școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le-a efectuat la Budapesta, unde și-a luat și licența în Drept, în 1880. În 1883 obține diploma de Doctor în Drept de la Universitatea din Budapesta, cu teza «Despre apărarea îndreptățită».”
În timpul studiilor în capitala Ungariei a activat în cadrul Societății studențești “Petru Maior”, al cărei președinte a fost. Alături de Ioan Suciu, Vasile Goldiș și mulți alți tineri studenți, reîntorși în țară, au format elita românilor din Transilvania, fiind generația de aur care au realizat Unirea. Tot în perioada cât a studiat la Budapesta și-a început și activitatea publicistică, fiind redactor al ziarului “Viitorul”. Reîntors în Banat, a început să profeseze avocatura ca stagiar la Lugoj. Tot acum începe să corespondeze cu numeroase reviste și ziare românești, maghiare și germane. “Printre numeroasele colaborări din această perioadă, s-a numărat și cea pe care a avut-o pentru realizarea unei enciclopedii germane. Această experiență avea să-i fie folositoare mai târziu, atunci când a elaborat proiectul pentru Enciclopedia Română.”
Prima Enciclopedie românească, impresionantă ca dimensiuni pentru acea vreme, avea să fie realizată, așadar, sub auspiciile “Asociației transilvane pentru literatura și cultura poporului român” (ASTRA), la scrierea ei colaborând aproape 200 de reprezentanți ai elitei românești din toate provinciile.
Proiectul inițial al lui Diaconovici, aprobat de Comitetul Central al ASTREI în 1895, fusese estimat la două volume, cu un total de 1.000 de pagini, dar, pe parcurs, colaboratorii au adus numeroase adăugiri și au extins opera, cel de-al treilea volum, publicat în 1904, fiind chiar disproporționat față de primele două. La finalizarea ei, Enciclopedia avea o amploare nemaiîntâlnită în literatura română de specialitate. De altfel, și diversitatea colaboratorilor, proveniți din toate domeniile, a fost o premieră pentru cultura română. Au colaborat savanți, scriitori, clerici, militari, cadre didactice, diplomați, inclusiv 25 de membri ai Academiei Române. Toți au lucrat pro domo, adică din drag, fără să fie remunerați.
Cum era de așteptat, finanțarea lucrării a reprezentat și ea un obstacol deosebit, dar Corneliu Diaconovici era un bun economist și finanțist. “Strategia lui a presupus publicarea intermediară de fascicole, pe litere, de îndată ce acestea erau terminate. Acestea erau fie publicate, contra-cost, în ziarele românești, fie vândute direct abonaților. Din banii obținuți din vânzarea fascicolelor s-au putut colecta fondurile necesare tipăririi celor trei volume, în condiții grafice deosebite. Diaconovici a apelat la editorul Krafft din Sibiu și a garantat contractul cu propria avere. Enciclopedia a fost difuzată atât în Transilvania, cât și în România, iar în final, proiectul a sfârșit prin a se autofinanța. Diaconovici a estimat costurile totale la circa 100.000 de coroane, ASTRA nefiind nevoită să cheltuiască vreun ban.” Redacția a fost condusă de Cornel Diaconovici, fiind formată din I. Beu, Ilie Moga, prof. Ioan Popovici și N. Togan, bibliotecarul ASTREI. Enciclopedia are în total 37.662 de articole. Fișele colectate pentru realizarea ei au fost de circa 60.000. Hărțile geografice au fost publicate la “stabilimentul grafic Brockhaus din Lipsca”.
Personalitate complexă, astristul Diaconovici s-a remarcat în domeniul finanțelor, îndeplinind funcția de director-adjunct al Băncii Albina din Sibiu, secretar al Conferințelor Băncilor românești din Transilvania, inițiator și ctitor al Asociației Băncilor Românești din Ardeal. În anul 1907, a întemeiat în România Banca “Solidaritatea” și “Muntele de pietate”, iar în 1910 “Banca Carpați”. Pasionat de istorie, a realizat și câteva studii în acest domeniu. Între anii 1905-1906, ca director-adjunct al băncii “Albina”, i-a fost încredințată menținerea legăturilor cu Regatul, banca ardeleană fiind în tratative cu ministrul Take Ionescu de a înființa în România o bancă pe modelul caselor de împrumut prin amanet. Astfel a luat ființă, în anul 1905, la București, “Muntele de pietate”, aflat sub control direct al Băncii “Albina” din Sibiu, avându-l ca președinte pe Partenie Cosma, iar ca director pe Corneliu Diaconovici. Banca avea rolul de a sprijini păturile cele mai sărace. Cu această ocazie, Diaconovici s-a stabilit definitiv la București. În anul 1918, după înfăptuirea Marii Uniri, s-a întors la Reșița, bolnav și sărăcit din cauza crizei puternice prin care trecuse sistemul bancar. În ultimii ani de viață a lucrat ca secretar general la Uzinele și Domeniile Reșița. Starea sa de sănătate s-a înrăutățit treptat. El a fost acuzat, printre altele, că, în perioada războiului, ar fi fost filogerman, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care s-a reîntors la Reșița, și pentru care a fost izolat. Fără a fi avut urmași, s-a stins din viață la 17 august 1923. Avea în plan o reeditare a celebrei sale enciclopedii, tot sub auspiciile ASTREI, proiect care nu s-a mai putut materializa.
Toate operele enciclopedice publicate după apariția Enciclopediei ASTRA au avut ca punct de reper informațiile conținute în aceasta. În special biografiile oamenilor vremii și datele legate de evenimentele din acea perioadă au rămas până astăzi o sursă de informații neegalată.
Corneliu Diaconovici s-a remarcat și ca un bun gazetar, mai ales pentru spiritul său organizatoric extrem de dezvoltat. În 1884, timp de aproape un an, a fost redactorul ziarului “Viitorul”, organ al Partidului Moderat Român, deținut de omul de cultură și viitorul deputat Iosif Gal. În anul 1885 renunță la editarea “Viitorului” și începe să editeze, la Budapesta, revista “Romänische Revue”, specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor și adresată publicului de limbă germană. După un an mută revista la Reșița, unde o publică până în anul 1888, apoi decide să o mute din nou la Viena. Publicarea ei continuă în capitala austriacă până la sfârșitul anului 1892, apoi în anul 1893 o publică la Sibiu, apoi în 1894 la Timișoara. Tot aici fondează, împreună cu Valeriu Braniște, ziarul “Dreptatea”, fiind director al publicației timp de un an. În 1895 a fost numit director al revistei “Transilvania” din Sibiu, revistă oficială a Asociației Astra.
“Unde sunt cei care nu mai sunt?”
