Realitatea din politica românească este o comedie, identică cu cea din vremea scriitorului Ion Luca Caragiale. Aceleași scenarii jucate cu politicieni corupți, majoritatea dintre ei oameni fără nicio meserie, cu o pregătire precară, la universități fantomă, absolvite pe grăbite și pe-nserat, șantajabili între ei, incompetenți pe piața muncii, dar buni de gură - de lătrat în haită Divorțul de soție, abandonul familial și alungarea singurătății lângă o tânără fătucă, nedispusă să muncească, este la modă printre politicienii de azi. Când sunt scoși din politică, devin funcționari publici, oameni fără Dumnezeu, care mai mult încurcă treburile societății, încurajând o birocrație stufoasă, prin care să-și justifice pozițiile sociale și veniturile. Să ne aducem aminte de doi revoluționari, care jucau teatru în fața întregii țări și, la un moment dat, unul dintre ei rostește “Mircea, fă-te că lucrezi!”, sintagmă devenită o nouă credință pentru revoluționari, sau de lacrimile unui mare actor politic, ajuns președinte al țării. La peste două decenii de la “revoluția furată”, românii au savurat comedia pesedistă, cu niște protagoniști de mare clasă. Ne-am delectat cu scene din viața amoroasă a liderilor, declarații politice cu mesaje contradictorii, șantaje, împăcări, transhumanță politică. Nu-i vorbă, că nici actualii politicieni, ajunși la cârma țării prin minciună și promisiuni, în timpul campaniei electorale, neonorate după alegeri, nu sunt mai de Doamne ajută! Discursurile politice ale liderilor liberali sau useriști, din ultima perioadă, sunt tot subiecte pentru spectacol de teatru. La postul de televiziune PRO TV se difuzează, marțea și joia, de la ora 20.30, o comedie, serialul “Las fierbinți”, o radiografie a societății românești, cu un primar și un polițist dus cu pluta pe Ialomița, doi indivizi corupți, cu oameni de afaceri - cârciumar și visători leneși, escroci, cu un electorat naiv, ușor de influențat Mult adevăr grăiește serialul respectiv. Mai zilele trecute, am urmărit la TV discursul unui lider liberal, dalmațian din fire, Rareș Bogdan, un fost jurnalist de profesie, intrat în politică și, dezgustat de tonul și logoreea acestui Cațavencu de modă nouă, am închis televizorul. Este atâta teatru în politica românească încât, la un moment dat, te scârbești, ți-e lehamite să-i mai auzi, să-i mai și vezi la televizor cum se dau în spectacol.
Prietenul meu, Augustin, un om cu zece clase, autodidact, cu care puteam discuta politică și religie, extrem de documentat, mi-a relatat că a avut o discuție cu soacra lui, neoprotestantă, despre faptul că fetele lui Augustin și-au manifestat dorința să meargă la un spectacol de teatru. Aceasta l-a întrebat pe ginere ce-i acela teatru. La care, omul i-a răspuns foarte serios: “Teatru îi asemănător cu ceea ce faci dumneata cu noi în fiecare seară, când venim acasă!”
Din nefericire, politica din zilele noastre este un teatru, unde comediile sunt de actualitate, dar prea puțin gustate de publicul tot mai dezamăgit de jocul unor cabotini.
