,,DĂRUIND VEI DOBÂNDI”

Distribuie pe:

Pentru a ne convinge de acest adevăr axiomatic, și a acționa în spiritul său, nu este necesară citirea obligatorie a cărții cu acest titlu a scriitorului Nicolae Steinhardt. Este suficient ca această judecată cu valoare aforistică să o introducem în stilul și modul nostru de viață, în raport cu semenii noștri, a celor care au nevoie, într-un fel sau altul, de ajutor, iar pentru a face parte din această categorie umană, disponibilă să ofere, nu este suficient doar să ai din ce și de unde, ci și educația și convingerea că ajutorarea celor nevoiași este o datorie morală, ca parte fundamentală a spiritului de umanitate sădit de către divinitate în eul fiecăruia. În consecință, acea înclinare spre ajutorare și dăruire o avem înscrisă în codul nostru genetic, dar pentru a putea fi pusă în valoare nu este suficient doar să fim conștienți de acest lucru, ci trebuie să acționăm, punând la treabă propria noastră voință.

Românii, ca națiune, sunt recunoscuți ca făcând parte din categoria popoarelor dispuse să dăruiască, dar mai mult către străini decât pentru ai săi. De-a lungul veacurilor, au dat și cedat străinilor, cu nemiluita, de multe ori prea ușor, pământ din zestrea străbună, întemeindu-și vatră pe acesta. Este vorba nu numai de unguri, ci și de slavii care ne înconjoară pe toate părțile, purtând nume diferite: bulgari, sârbi, ruși, ucraineni. Ancestrala noastră bunătate i-a încurajat apoi pe venetici și la al doilea pas - subjugarea, pe provincii, jug de care am scăpat, în parte, și cu mare greutate, după secole și secole de obidă, prin înfăptuirea, la 1918, a României Mari.

Cu toate aceste experiențe, ne încăpățânăm să mergem pe aceeași linie de a pune pe primul plan nevoile străinilor, motiv pentru care România a devenit un adevărat rai pentru minoritățile naționale, cu deosebire pentru cea maghiară. Nu spunem că acesta ar fi un lucru rău, dar este cazul să ne mai gândim și la ai noștri, cei din țară, dar și din străinătate, care, nici unii și nici alții, n-o duc deloc bine. Avem aici în vedere, îndeosebi, pe cei din jurul granițelor noastre, pentru care nu dispunem deloc de reciprocitate. Este vorba de românii de pe Valea Timocului din Serbia, de cei din Bulgaria și Grecia, de românii din Ungaria, fără a mai vorbi de cei din Ucraina și Federația Rusă - basarabeni și bucovineni.

Un exemplu pe care guvernanții noștri ar putea să-l urmeze ar fi politica statului maghiar în domeniu. Cu toate că Viktor Orban nu ne este la suflet, el merită toată admirația pentru modul în care se îngrijește de viitorul propriei sale națiuni, pentru care fiecare ungur contează. Deși oportunitățile vechi de maghiarizare forțată nu le mai sunt la îndemână, iată că ei au găsit noi metode de a “invita” cetățenii din fostul lor areal să se înroleze, de bună voie, în rândul maghiarimii, oferindu-le fel de fel de avantaje, pe care ai noștri le ignoră. Pe lângă inventarea dublei cetățenii, ei au trecut la sprijinirea pecuniară a comunităților maghiare din afara granițelor, prin cumpărarea de teren agricol și păduri de la români, dar și prin construirea de școli, creșe și grădinițe, săli, terenuri de sport etc., prin oferirea de indemnizații familiilor defavorizate și stimularea natalității familiilor de maghiari sau a nemaghiarilor care doresc să devină maghiari. Și asta nu e totul. Premierul Viktor Orban și-a câștigat o mare notorietate prin atitudinea sa intransigentă față de imigranți, dar mai ales pentru modul în care apără instituția familiei tradiționale în fața celor care doresc să o terfelească, a educației sexuale în școli. Puncte de vedere cu care majoritatea covârșitoare a românilor sunt de acord, în contrast cu atitudinea șovăitoare a guvernanților noștri, în frunte cu președintele Iohannis. Dacă se va merge pe această linie ambiguă, de sfidare a voinței majoritare a românilor, nu este exclus ca în perspectiva alegerilor din 2024, care vor avea loc în țara noastră, la cel mai înalt nivel, ca românii să-l voteze în funcția de președinte al României pe Viktor Orban în locul lui Ludovic Orban.

După cum stau lucrurile la noi, problema ajutorării conaționalilor, fie ei din interiorul țării sau din afara ei, nu se află în nici un fel pe agenda de lucru a guvernanților noștri. Pe cei din străinătate îi lasă în voia soartei, fără să le asigure măcar o asistență juridică în fața abuzurilor la care sunt supuși de către autoritățile țărilor respective, predispuși la asimilarea etnică, iar pe cei din interiorul granițelor îi tratează ca pe o povară ce le stă în spate, și care-i deranjează în propriile afaceri.

Am fi curioși de unde dispune premierul Ungariei de atâția bani pentru a-și mulțumi ungurii din interiorul țării, printr-un standard de viață mai ridicat, dar și pentru a susține moralicește și materialicește pe cei din diaspora, îndeosebi pe cei din Transilvania, din moment ce ai noștri guvernanți nu sunt capabili să asigure surse de finanțare pentru alocațiile pentru copii, pentru salarii decente, pentru pensiile vârstnicilor, fără a mai vorbi de sănătate și educație.

Pentru a nu lăsa națiunea să decadă în acest hal, din cauza incapabililor guvernanți, este necesar să ne mobilizăm noi, cei mulți din societatea civilă, încercând să punem mână de la mână pentru a interveni acolo unde nevoia de ajutor o impune. În acest sens, instituția întrajutorării se cere pusă bine pe picioare pentru a funcționa la capacitatea noastră de dăruire, stimulând-o printr-o mai bună cunoaștere, cu certitudinea că dăruind vom dobândi. Iar cea mai mare recompensă va fi atunci când prin strădania noastră îi vom vedea pe români fericiți.

De aceea noi apreciem, în mod deosebit, demersul patriotic al medicului Mihai Tîrnoveanu, de la Sfântu Gheorghe, care, prin Asociațiile ,,Calea Neamului” și “Graiul străbun”, a inițiat programul Bursele “Români pentru Români”, destinate elevilor din secțiile și unitățile de învățământ cu predare în limba română, din județele Covasna, Harghita, Mureș și Satu-Mare, cu rezultate bune la învățătură și cu o situație materială grea. ,,Încurajăm astfel, spune interlocutorul nostru, familiile de români, mai ales din Harghita și Covasna, unde procentul de români scade dramatic, de la un an la altul, să rămână în aceste județe și să-și îndrume copiii spre învățământul cu predare în limba română”.

Să ne alăturăm și noi, mureșenii, în număr cât mai mare acestui demers atât de nobil, dăruind din mult-puținul nostru, bani, cunoscând că cea mai bună investiție materială și morală pe care o putem face pentru binele țării este pentru educarea tinerilor, și mai ales a celor din familiile defavorizate. Să ne gândim că, în decursul tinereții, fiecare dintre noi am beneficiat, într-un fel sau altul, de un sprijin de acest gen, care ne-a permis să depășim momentele grele ale vieții, cu obligația morală de a întoarce acest gest către actualul tineret, și mai ales către cel studios.

De altfel, noi, mureșenii, suntem obișnuiți să dăruim, și lucrul acesta l-am făcut, mai anii trecuți, pentru aducerea, la Târgu-Mureș, a osemintelor lui Radu Ceontea, primul președinte al Vetrei Românești, iar anul acesta pentru confecționarea și amplasarea celor patru busturi: ale lui Radu Ceontea, Lazăr Lădariu, Mihăilă Cofar și Simion Frandeș, în Panteonul Mănăstirii din Sărmaș.

Avându-se în vedere demersul de sprijinire a tinerilor școlari cu dificultăți materiale, pentru a-și putea continua studiile, avem un motiv în plus să devenim mai darnici. De aceea, pentru facilitarea gestului dumneavoastră, am decis, ca în afara contului de la BRD (RO77BRDE080SV91101760800), să deschidem un punct pentru donații și la sediul Vetrei Românești, din Piața Trandafirilor Târgu-Mureș.

Așadar, parafrazându-l pe inițiatorul acestui nobil demers, dr. Mihai Tîrnoveanu, spunem și noi: Cu Dumnezeu înainte, spre Biruința Neamului Românesc!

Lasă un comentariu