În luna lui Cuptor, când năduful și arșița au pus stăpânire deplină pe pământul Basarabiei, ne amintim, cu amărăciune, că partea de est a țării lui Ștefan cel Mare (Moldova), avea peste 250 de km de litoral la Marea Neagră, tot malul stâng al Dunării, de la Reni și până la vărsarea fluviului în mare, alte peste 200 km erau tot ale noastre, iar sus, nordul Bucovinei, furat și el de Moscova imperială, ne făcea stăpâni pe o parte nespus de frumoasă din Munții Carpați.
Amintim românilor din Țara-Mamă, că Moldova lui Ștefan cel Mare a fost grandioasă. Avea o suprafață de 91.000 kmp (aproape cât Ungaria de azi), și dispunea, deopotrivă, de peisaje minunate: de câmpie, munți și mare, de Dunăre. Din păcate, la 1775, Imperiul Austriac ne-a răpit nordul Bucovinei (de peste 6.000 kmp), apoi la 1812 a venit rândul Rusiei Țariste să rupă din trupul aceleiași mame 44.422 kmp, dintre care doar 33.846 kmp au rămas astăzi Republicii Moldova (inclusiv Transnistria) restul fiind încorporat, cu ajutorul “frățesc” al puterii sovietice, la Ucraina. Am în vedere îndeosebi cele trei județe din Sud: Ismail, Bolgrad și Kabul, care ne asigura accesul atât la Marea Neagră, cât și la Dunăre, prin brațul Chilia, acces de care acum suntem văduviți, atât noi, ca basarabeni, cât și Țara-Mamă, România, a cărei Moldovă a rămas cu o suprafață de doar de 38% din cea a Moldovei istorice a lui Ștefan cel Mare.
În vara lui 1944, “eliberatorii ne-au eliberat de Patria-Mumă, de Dunăre, de Marea Neagră și de Munții Carpați”. Astfel, am fost (eliberați) jefuiți, ziua în amiaza mare, de 20 de mii de km pătrați din teritoriul național și am ajuns să nu avem nici Mare, nici Dunăre, nici Munte, în schimb îi avem pe Voronin, Dodon, Tkaciuc și Stati, care ne scriu istoria și se dau urmașii pur-sânge ai Voievodului Ștefan. Oricum, pe ei nu îi interesează nici Marea Neagră, nici Dunărea, nici Carpații, fiindcă în luna lui Cuptor, când arșița te doboară, ei se gândesc la Moldova de la Karlovy-Vary, Miami, Malta, Corsica sau Cipru. Așa fac adevărații stataliști moldoveni: apără statalitatea moldovenească de peste hotare, din cele mai somptuoase vile, hoteluri sau palate de pe litoralul Adriaticii sau Mediteranei. Iar poporul care le dă mandate, să tragă sapa pe căldură sau, dacă a agonisit un bănuț pentru odihnă, să stea cu orele la rând la vama ucraineană, pentru ca să se răcorească 2-3 zile pe litoralul moldovenesc, dăruit de Stalin, Ucrainei.
Zic acestea ca o replică la intențiile unor “experți” de a marginaliza și arunca studierea istoriei naționale, de a o re-scrie și falsifica după modelul Stati-Stepaniuc-Pahomova. Moldovenii, de la 1812, rând pe rând, au fost “eliberați” de tot ce le-a aparținut prin moștenire, prin drept natural și istoric, au fost “eliberați” de strămoși, de părinți, de frați și surori, de Mare, Dunăre și Munte, de satul natal, de limba română, de tot ce aveau mai sfânt. La ce bun moldoveanul să cunoască istoria națională? Mai bine să zacă în ignoranță, să tragă sapa și să bată mătănii de recunoștință “fratelui mai mare”, care a avut grijă să-i fure Țara, să-i șteargă memoria, să-i schimbe identitatea și părinții, să-i schimonosească limba și istoria, să-i spele creierii, să-l lipsească de adevăr și de orice demnitate.
Fratele mai mare știe prea bine că dragostea de neam și țară izvorăște din istoria națională, că orice popor care începe să-și cunoască trecutul adevărat aruncă la gunoi manualele false scrise de străini și mankurți, se ridică în picioare și își îndreaptă coloana vertebrală, își cucerește libertatea și demnitatea. Amintindu-mi de marele Eminescu, le spun ce li s-a mai spus: “încă nu s-a născut și nici nu se va naște rusul care să ne închidă gura, când e vorba de istoria adevărată a neamului românesc. Istoria noastră o vom studia în Orice condiții: legale sau nelegale, în școală sau în afara școlii, în familie sau orfelinat, acasă sau în stradă, pe întuneric sau pe lumină. Zadarnic încercați să opriți zorii de zi și răsăritul soarelui: nici slugile, nici națiunea civică moldovenească, nici stăpânii nu pot opri accesul basarabenilor spre istoria românilor”.
Fiindcă noi, basarabenii, să vă fie clar, pentru totdeauna, suntem os din osul Țării, suntem, dacă vreți, sigiliul de rezistență al unui neam martir. Timpul vostru - al slugilor și stăpânilor - s-a dus pe apa sâmbetei. Nu reînvie morții. Vom aduna din cenușă și scrum, din umilință și batjocură, filă cu filă din istoria noastră pe care ați urât-o și ars-o, vom aduna dincolo de veninul vostru, adevărul despre noi și vom scrie cel mai frumos manual de dragoste de neam și țară. Și copiii, și nepoții noștri (poate și ai voștri) vor cunoaște adevărul despre Moldova de la Est de Prut, ruptă din trupul Țării, și vor hotărî pe ce drum să meargă în secolul XXI.
