Motto: “Numai o patrie are omul în lume, și această patrie trebuie sprijinită prin noi ce vroim să mai existe. Să ne într-armăm dar cu curagiu (curaj) și credință, și România NU va pieri! O, ROMÂNI, ROMÂNI, răspundeți la glasul patriei cu INIMĂ DE ROMÂNI” (Dimitrie Bolintineanu 1819-1872, poet, diplomat, om politic și participant al Revoluției de la 1848).
Este foarte adevărat ce spunea, odinioară, patriotul Bolintineanu, că patria trebuie să fie sprijinită. După umila mea părere, acest ajutor ar putea veni din trei direcții, după cum urmează: Ajutorul din partea poporului care, în marea sa majoritate, are și el nevoie de acest ajutor. Apoi, ajutorul ar trebui să vină din partea oamenilor de stat, care guvernează țara, și poporul. În al treilea rând, ar trebui să sprijine țara, Uniunea Europeană din care facem parte, dar un ajutor egal cu al celorlalte state din uniune.
Mă întreb cum ne sprijină Uniunea Europeană, din moment ce, de 31 de ani, suntem într-o situație precară. Ei sunt aceia care au transformat România într-o ladă de gunoi a Europei. Tot ei ne trimit alimente de categoria a doua, pe care ei le refuză. Cu inițiativa lor și sprijinul “cozilor de topor autohtoni”, au falimentat totul în țară: agricultură, industrie, comerț, învățământ, armată, morală, tradiție și aproape totul, aducându-ne în situația unei țări servile, nevoite să plece tot timpul capul. A mai rămas Biserica, la rădăcina căreia “topoarele marii democrații europene” transpiră pentru a o dărâma.
Poporul este total dezbinat, împărțit, laș și fricos în a pedepsi minciunile uriașe care planează asupra lui din partea guvernanților. “Mămăliga românească” nu mai explodează, nu se mai umflă, fiindcă au avut grijă “miliardarii din capul mesei” să mărească prețul gazului și al electricității, și în felul acesta mămăliga, fără a fierbe bine, nu mai poate exploda. Se complace în sărăcie, tăcere și răbdare, dar oare până când? Scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea spunea: “UN POPOR BINE NUTRIT, NERVOS ȘI VIGUROS, CU VOINȚĂ ȘI MINTE LIMPEDE, AR SCUTURA DE PE GRUMAJI ORICE GUVERN DE DESPOȚI LACOMI ȘI PIPERNICIȚI”. Cei care fac câte ceva cu caracter patriotic și național, sunt considerați
fasciști, anti-europeni, sau diferiți ...anti..., după cum dă bine lor, unor minorități și nu marii majorități. Atât poporul, cât și cei care ne conduc destinele nu trebuie să uite cugetarea ancestrală: “CAPUL PLECAT SABIA NU-L TAIE, DAR NICI SOARELE NU-L VEDE”. Noi suntem în întunerec de foarte mulți ani, soarele nu mai răsare de la București. Sigur că situația nu poate fi generalizată; mai există, ici - colea, câteva “steluțe” care încearcă să facă, ca “luminița să ajungă la capătul tunelului...”
În orașul Sărmașu există astfel de “luminițe” în jurul Mănăstirii Sf. Mina, de pe frumosul deal “Comoara”; ele au fost durate în istorie (pentru istorie și deșteptarea poporului); cele 42 de busturi au primit binecuvântarea duhului sfânt, prin lucrarea duhovnicească a Ierarhului cărturar și patriot IRINEU de Alba Iulia. Aceste busturi prefigurează adevăratele personalități istorice, care au construit totul, ca astăzi noi să ne putem bucura (dacă se poate spune), de o altă situație pe care o aveau strămoșii noștri. Pe data de 21 august 2021 s-au întâlnit în jurul mănăstirii sărmășene “trupurile noastre pământești cu sufletele” trupurilor celor care au căzut pentru noi și a noastră libertate. A fost prezentă și familia eroului martir din martie 1990, SIMION FRANDEȘ : soția, copiii și nepoții. Lacrimile s-au unit cu bucuria reîntâlnirii trupurilor cu sufletul celui plecat la Domnul, în neuitare și mântuire, de peste 31 de ani. Doamna Nina-Elena Frandeș, fiica eroului căzut pentru neam și Ardeal, nu uită (așa cum mulți uită), să aducă mulțumiri acelora care, în timp, au “asudat” pentru a face ca istoria românească să perpetueze, în timp, iar demnitatea înaintașilor să nu fie întinată de nimeni și de nimic. Redăm această scrisoare care ne emoționează pe toți, aceia care mai simt încă românește:
DRAGI ROMÂNI,
Ca să poți servi țara, trebuie să o iubești. Iubirea înseamnă jertfă, iar istoria Românului și credința noastră ortodoxă împletesc dragostea cu jertfa. Ca să-ți servești neamul, trebuie să-l înțelegi, iar aici, la Sărmașu, arta servește credinței, dragostei de țară, de pământ și de neam. Eu doresc să îmi exprim recunoștința față de dumneavoastră, să vă mulțumesc din tot sufletul pentru acest eveniment înălțător, de o valoare incomensurabilă pentru familia noastră și pentru neamul românesc. Aici, iubirea de neam și țară depășesc granițele acestui tărâm și, de dincolo, ne privesc moșii și strămoșii noștri, iar eu vă mulțumesc că țineți aprinsă făclia iubirii de neam și de țară. Aceste cuvinte sunt glasul inimii mele și simt că este vocea pământului strămoșesc, sfințit cu sângele martirilor acestui neam. Acest eveniment este o mângâiere a sufletului meu, este o pagină de istorie care rămâne mărturie pe acest pământ, este o recunoștință a părinților, moșilor și strămoșilor noștri, care și-au dat viața pentru ca noi, astăzi, să putem rosti liberi în graiul frumos românesc. Tuturor vă mulțumesc .
Și noi, stimată doamnă patriot, fiică de erou martir, vă mulțumim pentru aceste frumoase cuvinte. Ele sunt o mângâiere și alinare muncii care nu a fost deloc ușoară, muncă care va dăinui, în continuare, cu astfel de oameni ca domnia voastră. Prin mine, umilul slujitor al Domnului, mulțumesc celor mulți care au pus câte o cărămidă la proiectul “ SANCTUARUL NEAMULUI ROMÂNESC”.
P.S. “ NU-S MORȚI CEI CE AU CĂZUT PE CÂMPUL DE ONOARE... / S-AU DUS NUMAI... PE DRUMUL APRINS DE IDEAL” (Zaharia Bârsan).
Cu respect creștinesc și mulțumiri, pentru toți care au dat viață proiectului mai sus amintit,
PĂRINTELE ILIE
