Se întâmpla în anul 1971, în după-amiaza ajunului Crăciunului, Juliane Koepcke tocmai participase la ceremonia de absolvire a liceului, în Lima, Peru. Însoțită de mama ei, ornitolog german, ea s-a îmbrăcat pentru zborul LANSA 508, cu destinația Pucallpa, un oraș din estul țării. Cursa dura, în mod normal, între 50 și 60 de minute. La 40 de minute după decolare, avionul a fost lovit de un fulger, care a aprins rezervorul aripii drepte și a explodat. Juliane Koepcke s-a trezit sub scaun, în pădurea tropicală amazoniană, aproximativ 20 de ore mai târziu. Confuză, cu clavicula dreaptă ruptă și cu privirea încețoșată de sângele ce-i inundase globii oculari, în urma ruperii capilarelor, Koepcke a petrecut jumătate de zi leșinând și trezindu-se, reușind abia pe seară să se ridice în picioare. Prima ei grijă a fost găsirea mamei. A căutat-o o zi întreagă, fără succes. În timpul căutării a dat peste cadavrele altor 92 de pasageri de la bordul avionului. Auzea de acum avioanele salvatorilor, însă nu avea nicio posibilitate de a le semnaliza poziția sa în pădurea bogată în vegetație. Înțelegând că trebuia să se bazeze doar pe ea însăși pentru a scăpa cu viață, a mers pe firul primei ape curgătoare care i-a ieșit în cale. După nouă zile de înot și mers prin apă, a dat peste o barcă, legată la malul râului, și o cărare care ducea către o cabană goală.
Koepcke zăcea întinsă în cabană, prea epuizată ca să mai facă ceva când a auzit vocile unor oameni. Erau trei localnici. Auziseră despre accident și erau șocați să o vadă acolo. Au hrănit-o, i-au îngrijit rănile și au dus-o la cel mai apropiat spital.
Salvatorii au găsit epava avionului abia după alte câteva zile, confirmând că tânăra era singurul supraviețuitor.
(sursa: Eva.ro)
AUREL VÂGA
