SFÂNTUL ANDREI - APOSTOLUL ROMÂNILOR

* Sfântul slăvit și atotlăudat Apostol ANDREI s-a născut în orășelul Betsaida, de pe malul Lacului Ghenizaret, și a fost fiul lui Iona din Galileea, și fratele lui PETRU, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Iisus și zicând: “Iată Mielul lui Dumneuzeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: “Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos” (Ioan 1, 41). Și, astfel, l-a atras și pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune și “Apostolul cel dintâi chemat al Domnului”.

Din zilele acelea, ca și ceilalți Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-L pe drumurile Țării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieștilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor al faptelor minunate săvârșite de Domnul, s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viață al credinței celei noi întemeiată de Hristos și, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întărit în credință, în ziua Învierii.

După Înălțarea Domnului la cer și după Cinzecime, Tradiția Bisericii ne spune că Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propoveduire. Atunci, acestui întâi chemat, - i-a căzut sorțul să meargă în Bitinia, Bizanția, Tracia, Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția, adică Dobrogia noastră de astăzi, și până la Crimeea. A umblat în aceste locuri nu în grabă, ci în fiecare zobovind și răbdând multe împotriviri și nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă, din nou, în Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie și, străbătând celelalte țări, a ajuns în ținutul Peloponezului, unde pe mulți i-a atras de la idoli la Hristos.

A avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, în anul 69, la Patras, lângă Corint, în Grecia, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căruia i s-a spus: “Crucea Sfântului Andrei”.

Tradiția Bisericească ne spune, într-o colindă tradițională, de “Schitul Sf. Andrei”, unde Decebal și Traian ascultau slujbele de acolo. Multe Biserici, Schituri, Mănăstiri, credincioși, în semn de recunoștință, poartă numele Sf. Andrei.

“Pe propoveduitorul credinței la geto-daci și slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat, să-l lăudăm, că pe strămoșii noștri i-a adus la credința lui Hristos, crucea în mâini ținând și izbăvind din înșelăciunea diavolului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toți românii să-l lăudăm, să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu să ne ferească de toată răutatea și să mântuiască sufletele noastre” (Stihira glasului 6, la Utrenia din 30 noiembrie).

“Sfinte părinte și Apostole Andrei, roagă-te pentru noi păcătoșii”. Amin!

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu