Violeta Alexandru, fost ministru al Muncii, a inițiat un proiect de act normativ prin care firmele private care au arhivat cărțile de muncă ale angajaților să fie obligate să menționeze pe site-ul lor care sunt întreprinderile.
“Are omul documentele necesare aferente întregii perioade de activitate, atunci de acolo se poate face orice politică publică serioasă privind creșterea predictibilă a pensiilor. Nu le are, din cauze neimputabile lui, atunci nu i se poate face dreptatea cuvenită. Înainte de orice recalculare, de orice altceva, mi se pare crucial ca oamenii să aibă acces la documentele lor de muncă. Până în 2013 - când, prin lege, arhivatorii privați au putut prelua în administrare documentele întreprinderilor desființate - statul eșuase în acest domeniu. Oamenii nu își găseau documentele, li se spunea că nu se găsesc, documentele nu erau păstrate corespunzător din cauză că nu se alocau resurse pentru acest lucru. Nu se rezolva nimic. Ori, avem nevoie să se rezolve lucrurile, nu să ne preocupe să ținem statul în brațe atunci când este incapabil să rezolve lucrurile. Am fost astăzi în Comisia de muncă din Senat ca să îmi susțin propunerea legislativă pentru sprijinirea oamenilor să acceseze documentele de muncă aflate în arhive în urma desființării unor întreprinderi (e vorba de documente din perioada anilor 1980-2001). Pentru această problemă, m-am dus pe teren, am făcut interviuri și am stat de vorbă cu oamenii simpli și cu reprezentanți ai diferitelor entități implicate. Comisia a dat raport de aprobare. Mulțumesc.
Mă ocup, cu seriozitate, de această problemă de ceva timp. Fără să trag de timp, trecând peste toate piedicile, am venit cu o soluție: Toate societățile care au preluat arhive să menționeze pe site de la ce întreprinderi au preluat documentele ca să le fie ușor oamenilor să le găsească. Eu astăzi încerc să ajut, cât pot (prin colaborarea cu oameni care doresc să ajute, la rândul lor), dar nu așa facem ordine în România. O ordine care să dureze. Trebuie să existe un termen limită pentru eliberarea adeverințelor (indiferent că e vorba de adeverința de grupă/ de sporuri/ de venituri brute). Casele de pensii trebuie să ofere consiliere/sprijin pensionarilor pentru a solicita arhivatorilor informațiile necesare. Un om care solicită, de exemplu, adeverință pentru sporuri în acord global trebuie să știe că nu îi folosește să ceară aceste informații decât pentru o anumită perioadă de timp în care au putut fi valorificate. Oamenii plătesc bani, cer tot ce se poate și, în final, nu le folosesc toate informațiile. Au plătit degeaba. Așa ceva nu este normal. Nu este vina omului că societatea la care a lucrat (mai ales, în perioada 1980-2001) a dat faliment. Este dreptul lui să își recupereze și să valorifice documentele de muncă. Am prevăzut ca sumele plătite arhivatorilor pentru eliberarea adeverințelor să fie decontate de casele de pensii. Credeți-mă că am avut mai multe variante de lucru. Sigur că am ascultat toate ideile și am optat pentru o soluție funcțională astăzi. Am documentat atât de mult în acest domeniu, încât fac față oricărui contraargument. Pe mine mă interesează să depășim #nusepoate și să îi ajutăm pe oameni să intre în posesia documentelor care reflectă perioade importante din viața lor activă și să obțină o pensie corectă în raport cu cât au muncit. Nu am încă o soluție pentru cei care au lucrat la întreprinderile care au dat faliment și care nu au predat arhiva (mă gândesc, poate că o echivalare ar putea, totuși, funcționa). Momentan, am decis să propun o soluție pentru acces facil la documentele întreprinderilor care au dat faliment și care au predat, totuși, arhiva, așa cum era ea. De regulă, în cea mai proastă stare. Bine că au predat, totuși”, a precizat Violeta Alexandru.
(adev.ro)
