E seara de Crăciun sacră magie,
Dumnezeiescul vine pe Pământ,
Draga mea dragă, hai în pribegie
Călătorind prin vremi ce nu mai sunt.
Zbura-vom lin pe creste de lumină,
Pe șei de inorogi dinspre Apus,
În Betleem vom poposi de mână
La ieslea sfântă-a Pruncului Isus.
Ne-om închina smerit în rugăciune,
Micul Păstor va gânguri prealin,
Vom reveni prin timp cu Cele Bune,
Doi pelerini la sacrosant festin.
Vom poposi în ierni de odinioară
Cu fulgi în păr pe dalb covor de nea,
Pe recile poteci, în prag de seară,
Ne va călăuzi tainic o Stea.
Vom colinda pe uliți troienite
În satul de demult cu oameni dragi,
Troițe vechi din suflete cernite,
Vor re-nverzi din nou la semn de magi.
E seara de Crăciun! E armonie!
Ochii tăi verzi sunt raze de Cristos,
Trăirea noastră tandră bucurie,
Dar din Iubirea Lui, celest prinos.
(Din volumul “Lutul de aur”, Editura Scriitorilor, 2020)
MUGUREL PUȘCAȘ (Liga Scriitorilor Români, Uniunea Scriitorilor de Limbă Română)
FEMEIA CU ARIPI DE FLUTURE
În buzunarul de la piept
A poposit lud și discret
Un fluturaș, mic voiajor
În al iubirii colțișor.
Viu colorat, frumos, plăpând,
A zăbovit la mine-n gând,
Polen de floare-a presărat
La mine-n suflet din înalt.
Coboară iarna pe alei,
Fulgi zăbovesc pe ram de tei,
În hibernal, inert decor,
Mi-e fluturașul drag odor.
Plutești zâmbind, mă pierd ușor,
Balsam pe suflet al tău zbor,
Aripi prelungi, ochi verzi de jad,
Aș vrea să-mi țină pururi cald.
Când îmi vorbești cu dulce grai,
Mă simt un înger mut în Rai,
Ai timbrul lin, azur pe chip,
Prodig, angelic mozaic.
Se-așterne neaua pe poteci,
Vreau să te am la piept pe veci,
Să te-ncălzesc, să te alint,
Cu mângâieri de mărgărint.
De-i vrea să zbori din buzunar
N-ai cum, închis e cu fermoar!
Patima mea, dor de granit,
Te-a ferecat în ierni de-argint.
De-i vrea să scapi nu vei putea
Ești prinsă strașnic la manta
Cu chingi de-alean și foc nestins...
Tu? Prizonieră-n Paradis!
MUGUREL PUȘCAȘ
