“Cred că Pisa este un târg anost. Ce să văd acolo?” Nu m-a surprins acest răspuns dat de un busi-nessman, nu prea tânăr, proprietarul multor vile și apartamente din capitală și din provincie. Bogătașul mai avea aproape de capitală sute de hectare de pădure și pământ agricol, cumpărate cu bani puțini, după care, îmi spunea el, în câțiva ani va avea un profit de mie la sută. Obținuse această avere imensă în câțiva ani și a ținut să-mi precizeze că se înavuțise pe căi cinstite. Fusese chemat la parchet de vreo câteva ori, dar în dosar, inițial, s-au găsit vicii de procedură, așa că procesul s-a tot amânat, apoi, în mod misterios, s-a pus capăt ac-țiunii juridice, negăsindu-se probe suficiente care ar fi putut să-l incrimineze.
- Tot ce am făcut a fost pe căi legale, mi-a spus interlocutorul.
- Adică, cum vicii de procedură?, l-am întrebat.
- Uite, așa. Magistrații ăștia nu știu să întocmească un act cum trebuie și din cauza lor se tot amână procesele, la nesfârșit. Viciile astea de procedură-s mare pacoste pe capul nostru. Ne tot plimbă prin tribunale, fără niciun rost. Eram în trenul Intercity, într-un compartiment de clasa I. Businessmanul participase la licitația unei ferme de lângă Târgu-Mureș.
- Am venit cu trenul și mă întorc la București tot cu trenul pentru că furtuna de zăpadă, gerul și poleiul de pe străzi pot fi o amenințare pentru sănătatea mea. Țăranii de la fermă, care s-au asociat să o cumpere și ei, și care s-au unit împotriva mea, nu au avut nicio șansă. Ferma scoasă la licitație a fost adjudecată de mine. Ce nu poți face cu banii? Îl cumperi și pe dracul.
- Bine, dar și țăranii se puteau împrumuta la bancă. Au venit bani buni pentru ei, cu destinație precisă, pentru achiziții de ferme.
- Da, aveți dreptate. Dar acum, destinația acestor bani a luat altă “destinație”. Exact când s-a deschis această licitație pentru fermă, banii s-au epuizat. Nu-mi fac eu griji pentru țărani. Pot să muncească binișor și pentru mine.
M-am lămurit repede de nesătulul de avere din fața mea.
Discuția a continuat cu sejurul de trei săptămâni petrecut de omul de afaceri, într-o vilă, cam la treizeci de kilometri de Cagliari. L-am întrebat:
- Cum ați ajuns la Cagliari, cu avionul sau cu vaporul?
- A, nu. Am mers cu mașina până la Livorno și de acolo am luat un vapor până la Cagliari. Am închiriat acolo o vilă de vacanță, pentru trei săptămâni.
- V-ați oprit și la Pisa, că este foarte aproape, la vreo 20 de kilometri de Livorno?
- Nu, am trecut prin Pisa, dar nu ne-am oprit. Ce să văd acolo? Cred că Pisa este un târg anost.
Nu m-a surprins răspunsul lui. El știa să facă bani mulți, în doi-trei ani, ca alții într-o sută, ca în povești, prin metoda zigzag vizavi de lege.
Pisa - Campanila - turnul care nu cade.
Țara - Turnul care cade.
ACOLO ESTE UN ZERO MARE
- Cât timp ați stat la Londra?
- Un an!
- Unde ați locuit?
- Pe Jamaica road.
- O, aproape de Greenwich.
- Nu, n-am auzit. Nu știu ce este Greenwich.
- N-ați fost la Greenwich?
- Nu.
Nu m-a mirat neștiința despre meridianul de origine, primul meridian sau meridianul zero, la un licențiat și doctor în relații internaționale, trimis la Londra pentru “rotunjirea” numărului de titluri universitare.
- Când am avut timp liber, a continuat doctorul în relații și cu relații, am umblat prin magazine după cumpărături sau pur și simplu făceam “window shopping”, mă distram. Am fost odată să văd Turnul Londrei. Auzisem că pe acolo s-au petrecut lucruri groaznice. Am mai fost odată să văd clădirea Parlamentului, care, vă spun sincer, nu mi-a plăcut.
Gândul mi-a zburat la Observatorul regal în curtea căruia este imprimată pe asfalt o linie albă, lată de circa 20 de centimetri, care nu este altceva decât meridianul zero sau meridianul Greenwich. Ce reper de importanță vitală pentru tot ce mișcă pe glob.
Câte vieți s-au pierdut și ce confuzii și erori s-au produs până când s-a ajuns la ideea Greenwich. Și ce reper de importanță vitală care informează precis pe ce vreme ești. De aici s-a calculat ora medie GMT - Greenwich Mean Time - pentru fiecare fus orar de pe glob. La câți politicieni, și nu numai lor, le-ar trebui un asemenea punct de orientare care să le arate pe ce lume sunt și pe ce lume ar trebui să fie. Unii dintre ei au în cap așa ceva, numai că au considerat că este mult mai util, mai valoros și mai important ca în locul liniei de reper să pună un al doilea zero.
La poalele dealului, în zona maritimă a Greenwichu-lui, sunt ancorate velierul «Gipsy Moth IV», la bordul căruia Francis Chichester a făcut înconjurul lumii, solitar, și “Cutty Sark”, navă care a făcut atâtea și atâtea curse comerciale în secolul XIX spre China și Australia.
- Și nu ați fost la Greenwich?
- Ce să văd acolo? Ce este acolo așa de important?
- Da, ai dreptate, am zis eu. Acolo este un zero mare.
La noi, actualele teste de departajare a valorilor sunt insuficiente și în multe cazuri sunt contrafăcute, compasul lui Nemesis este stricat, măsoară fals distribuirea egală a șanselor, d-aia suntem unde suntem. Mare păcat că nu putem măsura cu kilogramul, cu metrul sau cu litrul capacitățile intelectuale, profesionale și mai ales cele morale ale oamenilor. Sigur că ar fi subscris
la această idee și marele matematician și fizician englez William Thomson, alias lord Kelvin, care iată ce a zis la vremea lui:”Am spus adesea că atunci când putem măsura mărimea despre care vorbim și o putem exprima printr-un număr, atunci noi știm ceva despre ea; dar când nu o putem exprima printr-un număr, cunoașterea noastră este slabă și nesatisfăcătoare; ea poate constitui un început de cunoaștere, dar avansăm puțin, în ideile noastre, către nivelul de știință, indiferent despre ce chestiune este vorba.”
Făcutul pe deșteptul, datul cu presupusul și tupeul, “bubele” noastre cele de toate zilele, au apărut și dăinuiesc pentru că la noi lipsește compasul orânduit și măsurătoarea cinstită, în toate sferele de activitate.
Hei, voi ăștia cu deciziile, puneți mâna pe micrometru și-apoi să vă promovați înlocuitorii.
(Va urma)
Dr. ONORIU I. CORFARIU
