Fusese un elev cu rezultate nesatisfăcătoare la învățătură, iar la examenul de admitere în universitate obținuse o notă insuficientă. Prin nu știu ce legături tainice a fost acceptat la Secția de relații internaționale a Universității Babeș-Bolyai.
Era de acum în anul III și se considera un student bun. Dialogând cu el despre această mare și importantă instituție de învățământ din inima Transilvaniei, nu mi-am putut imagina că posibilul viitor slujbaș al Ministerului de Externe sau al Comerțului exterior, angajat tot prin relații misterioase, nu a avut până acum curiozitatea să afle câte ceva despre Bolyai sau cine a fost și ce a făcut Victor Babeș. Cum, nu avusese interesul să răsfoiască o monografie a instituției?
Mi-am zis. Cum, nu a avut curiozitatea să privească niște plăci comemorative care sunt fixate pe pereții de la intrarea în Universitate? Studentul “târâș-grăpiș” s-ar fi edificat asupra datei fundării Universității și despre numele strălucit ce l-a purta pe atunci Universitatea Regele Ferdinand. Alma mater, universitatea noastră, i-am spus interlocutorului, care s-ar mai putea traduce cu “mamă hrănitoare” pentru toți cei care vor educație și cultură, temelia și trăinicia societății.
- Cine a fost regele Ferdinand?, m-a întrebat studentul.
O licărire de speranță și de bucurie m-a cuprins. Uite, că începe să pună întrebări. Nu-i rău. Așa începe “reparația capitală”, cu întrebări.
După prima întrebare a urmat a doua: Ce a făcut acest rege pentru țara noastră?
- Ce a făcut? Pentru ce a făcut, familia lui din Germania l-a șters din tabloul filiației. Acolo sus, în castelul Sigmaringen, unde s-a născut regele Ferdinand, imediat cum intri, pe zidul din stânga este gravat tot arborele genealogic al familiei Hohenzollern. Dintre ei lipsește Ferdinand și asta pentru că a pus interesele României, obligat fiind de cuvântul de onoare, de datorie și jurământ, mai presus decât sentimentele lui și decât loialitatea față de țara de origine. Nemții nu au vrut să-l dea de exemplu pe Ferdinand von Hohenzollern ca om cinstit, cu conduită aleasă, om cu demnitate și integritate morală. Aveau prea mulți din aceștia. Nu era la ei un fapt ieșit din comun, așa că l-au șters din catastifele lor cu un motiv credibil, dar, ulterior, l-au șters și românii din istoria lor pe omul care Ie-a făcut întregirea țării, invocând motive absurde și de neiertat.
- Ei, așa au vrut comuniștii, mi-a replicat interlocutorul.
- Nu-i chiar așa. Nu comuniștii, ci bolșevicii de la noi. Uite, în anul 1985, pe aeroportul Șeremetievo din Moscova, l-am întrebat pe ghid ce însemnează numele aeroportului. El mi-a răspuns că Șeremetiev a fost un mare boier, iar pământurile pe care este construit aeroportul au fost proprietatea lui. Tot pe ghid l-am întrebat atunci cum de statul ateu a lăsat în vârful obeliscului din fața Palatului de iarnă, din Leningrad, un înger cu o cruce în brațe.
- Dacă așa l-a proiectat Bartolomeo Rastrelli, așa trebuie să rămână, a fost răspunsul ghidului.
- Bolșevicii noștri români au fost mai radicali decât Stalin, Beria sau Hrușciov, la un loc. Au șters cu buretele tot trecutul nostru. Cu buretele ăsta au dat prin cărți, au topit statui, au întocmit liste cu ce se poate și cu ce nu se poate spune, cânta, scrie, tipări, compune, gândi, au deschis canalul și au pus în funcțiune Piteștiul.
- Nu neștiința ne îngrijorează, ci indiferența față de pricepere, lipsa de interes față de cunoaștere, respingerea valorilor morale și nepăsarea nerușinată. Unii fac paradă de prostie, ba chiar sunt mândri să-și manifeste în mod ostentativ această infirmitate. Minți bolnave.
(Va urma)
Dr. ONORIU I. COFARIU
