Sculptorul, pictorul, scriitorul român Ion Vlasiu s-a născut la Lechința de Mureș, în data de 6 mai 1908. Lechințenii care l-au cunoscut și s-au împărtășit cu bucuria întâlnirilor cu domnia sa, pe o margine de drum, pe prispa unei case vechi, la biserică sau în curtea școlii, îl pomenesc pe ION VLASIU ca pe un personaj de legendă, ridicat dintre ei în rândul “domnilor”, dar rămas, în adâncul ființei sale, un ardelean cinstit cu sine, cu arta sa, cu semenii săi. Ei îi mulțumesc că unul de-al lor i-a nemurit, prin arta sa, pe marii bărbați ai statornicului neam românesc și a descoperit lumii vechimea multimilenară a așezării lor mureșene.
Plecând din satul natal, apoi și din Ogra, satul bunicilor dinspre mamă, a călătorit în timp și spațiu, unde s-a afirmat și s-a impus prin creațiile artistice și literare originale. Lucrările sale sunt păstrate în renumite muzee de artă din București, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Craiova, Constanța, Galați, Iați, Piatra Neamț, Oradea, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Târgu-Mureș. Altele, împodobesc spații istorice culturale și citadine românești. Pentru originalitate și consistentă activitate, a fost premiat de Academia Română. Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, unele orașe l-au distins cu titlul Cetățean de Onoare. În sute de cataloage și albume de artă regăsim imagini ale sculpturilor și picturilor sale. Renumite reviste și ziare îi păstrează numeroasele interviuri. Iubitorii de artă îl vizitează la Casa de sub stejari, la “Galeria de artă Ioan Vlasiu”, de la Palatul Culturii din Târgu-Mureș.
În anul 1971, ION VLASIU scria: “Primăvara mă surprinde. Parcă mă mir că sunt viu. Dependența mea de anotimpuri este îngrozitoare. Mor toamna și nu mai pot învia. Apoi mă trezesc și sunt uimit, delirez. Sculptez, scriu, pictez și mă sinucid în fiecare zi o dată. N-am nicio îndoială: voi muri iarna. Primăvara n-am timp”. A decedat în 18 decembrie 1997. S-au împlinit în acest decembrie, 24 de ani de la adormirea sa în veșnicia lui Dumnezeu.
Cu îngăduința doamnei istoric și critic de artă Ioana Vlasiu, le sugerez mureșenilor care vor să se apropie mai mult de viața și creația artistică și literară a marelui om de cultură comemorat, să citească (să recitească) masivul album “ION VLASIU, 1908-1997”, lansat în mai 2016, cu prilejul inaugurării Galeriei de Artă “Ion Vlasiu”, de la Palatul Culturii din Târgu Mureș, precum și cărțile sale.
Pe exemplarul care mi-a fost dăruit atunci, doamna Ioana Vlasiu a scris: “Domnului profesor Mircea Gheborean, cu veche simpatie și considerație”.
Tot cu îngăduința doamnei Ioana Vlasiu, dezvelesc, în premieră, informația că, în anul 1967, pe când eram director al Bibliotecii Raionale Luduș, ION VLASIU mi-a trimis un colet, în greutate de câteva kilograme, cuprinzând imprimate și cărți pentru constituirea, la Luduș, a unui “Fond ION VLASIU”. Peste câțiva ani, Ion Vlasiu a consemnat în “Cartea de toate zilele”, la pagina 257: “Tot ce vine de acolo (n.n., de la Luduș) mă mișcă.
I-am trimis date și material”.
Adaug că, bustul poetului național Mihai Eminescu, amplasat în parcul central, din fața Primăriei Luduș, poartă semnătura sculptorului Ion Vlasiu și a fost dăruit comunității ludușene pe vremea când primar a fost domnul inginer Emil Marian.
MIRCEA GHEBOREAN
