În 18 decembrie a.c., cu o săptămână înainte de marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului IISUS, s-au împlinit 24 de ani de la dispariția sa dintre noi. A fost un mare OM de cultură și artist complex, pe care l-am cunoscut în primii ani după venirea mea în capitala țării, după 1980. Era instalat de mulți ani în București cu familia și l-am întâlnit de mai multe ori în atelierul său din Pangratti (vizavi de Televiziunea Română), recomandat de un prieten de-al său, din Ardeal. Eram atât de impresionată de ceea ce vedeam în spațiul său de creație, dar cu atât mai mult de ceea ce auzeam prin vorba sa caldă, domoală plină de umor și idei năstrușnice. Era un ardelean (ca și mine) sfătos și hâtru, care-mi amintea de Ion Creangă, de la care aveai multe de învățat, dacă aveai privilegiul de a-l cunoaște. Am descoperit un om înțelept, un adevărat filosof al vieții sale surprinzătoare, prin evenimentele trăite de-a lungul unei experiențe artistice diverse.
Atelierul său imens, un adevărat studio de artă, era ticsit de mulțimea lucrărilor de sculptură în diferite materiale și tehnici, tablouri pictate în ulei sau grafică, multe din ele participaseră la expoziții în țară și străinătate. La înălțimea câtorva trepte, într-un spațiu separat se aflau rafturi cu cărți scrise de domnia sa, la care se adăugau cele din literatura universală, care formau o adevărată bibliotecă. Nu lipseau nici vasele din ceramică înșirate pe pereți sau printre cărți. Trebuie să recunosc că eram fascinată și intimidată în același timp de marea sa cultură și bogăția cunoștințelor în diferite domenii. De o modestie surprinzătoare care-l caracteriza și mai ales acel bun simț al unui ardelean trecut prin două războaie și multe greutăți în tinerețe, îmi povestea, spicuind, diferite evenimente prin care trecuse. Toate acestea le-am găsit imortalizate în primele sale cărți, primul său roman “Am plecat din sat”, scris în 1938, pentru care primise premiul Academiei Române în 1939.
Născut la Lechința (jud. Mureș), după absolvirea Școlii de Arte și Meserii din Tg. Mureș, își va continua studiile la Cluj, la Academia de Arte Frumoase, clasa prof. Romul Ladea, între 1928-1930. Din motive financiare nu reușește să o termine, însă va deschide prima sa expoziție de sculptură la 24 de ani, în Cluj, cu mai multe lucrări în lemn. Din vasta sa operă artistică în sculptură, realizată din materiale diferite, lemn, piatră sau marmură, se deosebesc două genuri concepute atât pentru spații interioare, cât și pentru exterioare. Dintre cele destinate interioarelor, a creat multe busturi, portrete stilizate sau realiste, figurine din lemn, îndeosebi femei sau copii. Una dintre cele mai reprezentative lucrări în marmură, “Maternitate”, se află în București, la muzeul Zambaccian.
Din sculptura exterioară a realizat multe lucrări în diferite orașe din țară: București - “Maternitate” 1958, opera semnificativă aflată în parcul Floreasca, “Ion Creangă” în 1971, Cluj - realizează trilogia “Horia, Cloșca și Crișan” în 1974, Alba Iulia - “Horia” 1974 , Blaj - “Monumentul Unirii” 1975, Tg. Mureș - “Aurel Vlaicu” în 1976, “Maternitate” și bustul “Gheorghe Șincai” din fața liceului cu același nume, Sighișoara - busturile: Nicolae Filipescu, Ilarie Chendi, Zaharia Boiu în 1937, apoi ale lui Eminescu și Octavian Goga în 1939, Luduș - se află busturile lui Coșbuc și Eminescu (1992) în parcul din fața Primăriei, Reghin - bustul lui Eminescu, Sângeorgiu de Mureș, în vara acestui an, s-a inaugurat un alt bust al poetului Eminescu, prin efortul și strădania publicistului Gh. Ilarie Opriș - ca de altfel și la Luduș.
În domeniul picturii se păstrează puține lucrări în Galeria artistului din Palatul Culturii din Tg. Mureș. Printre ele se află portrete, autoportrete, Peisaj la Costinești, Familia, Procesul, Flori de câmp, Satul Bistra, unde artistul și-a construit o casă memorială.
Dintre cele 16 cărți publicate, cel dintâi roman autobiografic scris în 1938, “Am plecat din sat”, a fost premiat de Academia Română. A dedicat multe cărți de povești copiilor - “Lumea poveștilor” în 1972, “O singură iubire” în 1965, “Drum spre oameni” - 1962, “Cartea de toate zilele” - 1984, și un album dedicat pictorului Ion Țuculescu - cu care fusese bun prieten.
Am încercat o scurtă prezentare a vastei sale opere complexe, ca omagiu pentru comemorarea sa în acest moment de recunoștință pentru ceea ce ne-a lăsat. A fost un artist prolific, plin de vigoare și cu un spirit surprinzător. Opera sa în ansamblu cuprinde o triplă vocație artistică, drept pentru care a fost considerat un artist original de excepție. A fost distins cu titlul de Artist Emerit în 1964, decorat cu Ordinul Meritul Cultural - 1971, iar în 1993 - numit Doctor Honoris Causa a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.
Nu te vom uita!
RODICA OLTEANU, artist plastic
