- Din ce cauză nu-mi găsesc de lucru? Ce-mi lipsește? Ce nu am eu și ce au alții? Într-un concurs, pentru ocuparea unei slujbe, mereu sunt surclasat de acești alții.
- Sergiule, prostia la omul nostru de afaceri înseamnă să refuze în mod repetat oamenii capabili în posturile de conducere și să aștepte rezultate bune. Prostia la omul nostru de afaceri înseamnă să plătească bine și foarte bine pe cei nepregătiți profesional și să-i retribuie prost pe cei capabili, silindu-i, astfel, să emigreze, în loc să se procedeze invers. Prostia la omul nostru de afaceri înseamnă să dea afară din serviciu un salariat avizat, care i-a cerut mărirea retribuției și să angajeze în locul lui doi nepricepuți. Prostia la noi însemnează să nu ști să faci nimic, doar să cumperi pământ de colo, cu preț mic și să-l vinzi dincolo, cu preț cvadruplu. Prostia la noi însemnează să nu ști să faci nimic, numai să-ți prinzi tricolorul la reverul hainei, să te declari naționalist și iubitor de țară și să vinzi “pe șest”, străinilor, stațiunile balneoclimaterice, băncile și întreprinderile vitale pentru economia țării. Prostia la noi este neștiința businessmanului de a investi banii în ceva folositor. El bagă “furatul” în mașini de lux scumpe și în vile cu 20 de camere pe care, la un moment dat, nu le mai poate întreține, iar mai târziu, când apare în viața lui o “parașută” și vrea să divorțeze, nu poate săvârși partajul pentru că nu poate vinde “achiziția”.
Un businessman autentic are o lipsă totală de considerație față de corupți, în general și de corupții noștri, în special. El îi consideră pe aceștia pușlamale cărora puțin le pasă de reputația lor și de blazonul țării. Banditen und Spekulanten, repeta întruna, supărat și scârbit, un neamț de la Halberstadt când venea vorba de corupția de la noi.
Sergiule, m-a apucat disperarea când am aflat că unui american din Los Angeles, neamț la origine, mare om de afaceri, care a venit la noi ca să deschidă o fabrică de rulmenți pentru mobilă, i s-a pus această întrebare de către negociatorul din capitală: mie ce-mi iese din această afacere? Omul nu a priceput și i-a cerut subalternului, care era român, să-i explice despre ce este vorba. Când americanul a înțeles, s-a ridicat brusc din fotoliu, a întors spatele ostentativ și a plecat fără să-l salute pe cel care credea că jilțul în care se odihnea toată ziua îi dă dreptul să pună asemenea întrebări, iar iscălitura lui, îndelung exersată la seral, îi dă dreptul să vâre pe șest în buzunar milioanele de dolari. Omul din Orașul îngerilor nu s-a oprit până la Praga. Aceia nu i-au pus întrebarea.
Sergiu era specialist în finanțe și bănci. A terminat Facultatea de științe economice a Universității Dimitrie Cantemir. Fusese șef de promoție. Vorbea fluent engleza și limba germană. Făcuse și un curs de informatică, așa că se descurca bine și în calculatoare. Cu toate acestea, nu își putea găsi un loc de muncă. A încercat să obțină un post de economist într-o întreprindere de construcții, apoi la o bancă. A dat concurs pentru un post de director economic, dar nu i-a reușit. La Cluj-Napoca a dat un concurs pentru un post de evaluator și auditor financiar. Nici acolo nu a reușit. O platinată a fost mai “bună” decât el.
- De fiecare dată când vreau să mă angajez, îmi spunea Sergiu, apare un contracandidat, care, nu știu cum și ce face, că, spun patronii, este mai priceput decât mine. Ultima încercare a fost un concurs pentru un post de asistent universitar. Contracandidatul meu, pe care-l cunosc foarte bine, pentru că mi-a fost coleg, cel care a câștigat concursul, era cel mai slab pregătit student din anul nostru. Cum vă explicați aceste abateri de la regulile de promovare?
- Cei care l-au preferat pe neștiutorul care a concurat cu tine sunt și ei niște ticăloși. Ei știu că ăsta, protejatul lor, nu va face nimic acolo unde va fi angajat, pentru că este plin de metehne profesionale și intelectuale și mai știu că “oalele sparte” de ei, noi le vom plăti, aici este ticăloșenia. Singura lozincă pe care o cunosc și examinatorii și examinatul reușit este “după mine potopul”. Te miri de ce este așa învățământul? Quod erat demon-strandum!
Această democrație jegoasă care s-a pripășit pe la noi nu ar mai putea-o îndrepta nici Solon și nici Clistene și asta pentru că mulți dintre magistrați și politicieni aleg ușor între dreptate și dolari, între adevăr și Mercedes Benz.
Nouă, acum, Sergiule, nu ne folosește Themis, zeița justiției, cea cu balanța în mână, legată la ochi, ci Nemesis, cea cu compasul, zeița dreptății și echității morale. Nu balanța nevăzătoare, ci compasul vigilent și nepărtinitor. Compasul cu ochii în patru, care măsoară binele și răul, plata și răsplata, distribuirea egală a șanselor, care pedepsește aroganța, vanitatea, furtul și crima. Ce nevoie am avea noi, acum și aici, de unul care să pedepsească urgent păcatul lipsei de măsură, rapacitatea, prostia ajunsă la putere, aroganța căpătuitului și nerușinata bogăție!
Sergiule, atunci când se va instala și la noi legea aprecierii cu compasul, vei reuși repede să ocupi un post pe măsura capacităților tale. Atunci când în spatele concurentului tău nu vor sta mătuși, unchi ori părinți vanitoși, sau atotputernicii dolari, atunci nici colegul, ultimul pregătit dintre toți colegii tăi, nu se va mai prezenta la concurs.
(Va urma)
Dr. ONORIU I. CORFARIU
