LEGEA, DOVEZILE ȘI... LIBERTATEA

* “DUMNEZEU face apel la libertatea noastră și ne învață în viața aceasta că și ea este o “gestație pentru viața care va să fie, adică viața veșnică. În pântecele maicii ni se formau mădularele, de care n-aveam nevoie acolo. Ce căutau acolo mâini și picioare, ochii și nasul? Acestea erau pentru viața ce avea să fie după aceea. Dumnezeu ne învață în viața aceasta să începem noi înșine să tăiem ombilicul dintre noi și pântecele creației acesteia. Și, precum pruncul, în pântecele maicii sale, nu știe nimic, ci lasă firea să facă ceea ce știe ea cu el, așa și noi, în pântecele vieții acesteia, să ne încredințăm întru totul Domnului. Și chiar să colaborăm, prin rugăciune și prin participarea la Sfintele Taine, care sunt energiile vieții ce va să fie”.

Ieromonahul Rafail Noica (1942-), fiul marelui filosof român, Constantin Noica, este recunoscut drept unul dintre cei mai mari duhovnici români în viață. Locuiește retras de peste 27 de ani la o mănăstire din Munții Apuseni, în satul Lăzești, comuna Albac. Este cunoscut și sub titulatura de ieromobahul de la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul, ținutul Maldon, Essex, din Anglia. A primit o educație creștină minimă, deoarece tatăl său punea accent mai mult pe latura filosofică a vieții, decât pe cea creștină, iar mama sa era de confesiune anglicană.

***

* “Odată cu trecerea secolelor, se adună tot mai multe dovezi cu privire la faptul că, măsurat după efectele pe care le-a produs în istorie, Iisus Hristos a trăit viața cea mai influentă din câte s-au trăit vreodată pe această planetă. Și această influență pare a fi în continuă creștere”.

Kenneth Scott Latourette (1884-1968), istoric american al Chinei și creștinismului mondial. Experiențele sale formative ca misionar și educator în China de la începutul sec. XX, au conturat opera vieții sale.

***

*”Legea Dharmei” (Legea menirii în viață): “Orice om are un talent unic și o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva din întreaga lume. Toate lucrurile au un scop. Totul în viață are o menire. Existența fiecăruia dintre noi este legată de un scop anume. Menirea noastră ca ființe umane este pur spirituală. Trupul este doar o manifestare fizică a spiritului. Ne aflăm pe acest pământ pentru a ne descoperi spiritual, pentru a ne identifica identitatea lăuntrică. Fiecare dintre noi are datoria de a dărui puțin din el celorlalți. Nu putem fi împliniți cu ceea ce suntem decât în momentul în care ne manifestăm talentul, dăruindu-l astfel și celorlalți. Nu putem fi în armonie și fericiți cu ceea ce suntem decât în momentul în care putem dărui din ceea ce ne-a fost dăruit în mod special”.

Deepak Chopra (1946- ) fizician, avocat indo-american și autor al medicinei alternative, fiind considerat una dintre figurile cele mai importante ale acestei medicini.

P.S. Desigur, aceste legi izvorâte dintr-o “minte creată”, care are la bază un “Creator” au în esența lor un dram de adevăr, numai că aceste idei aparțin altor entități, unele total superioare. Autorul vorbește de superioritatea spiritului asupra trupului, și adevăr grăiește. Ceea ce nu a spus autorul este că acest “Mare Spirit”, este “Dumnezeu” în toată puterea atotcreatoare și existențială. Acest “Mare Spirit” a creat tot ceea ce există în cer, pe pământ și sub ape; a plecat, dar nu ne-a părăsit; Ne-a lăsat legile drumului spre fericirea supremă - Mântuirea: Să-l iubim pe El și toată legea Lui, iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Iubindu-L pe Creator, intrăm în intimitatea și cunoașterea “SPIRITULUI”, iar iubind pe aproapele nostru vom găsi calea fericirii adevărate, adică... cum ar spune Monahul Steinhardt Delarohia: “Dăruind, vei dobândi”... fericirea pe pământ și “fericirea veșnică - mântuirea”. Sunt taine greu de pătruns, dar atunci când între spirit și trup există o conlucrare divino-umană, nimic nu este imposibil; am putea apela, spre o mai bună înțelegere a tainelor, și la “Sfântul Ardealului”: “Cine are minte să ia aminte!”

“Pe cei tineri îi îndeamnă să fie cumpătați. Cuvânt sănătos și fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se rușineze, neavând de zis nimic rău despre noi. Învățându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea și poftele lumești și, în veacul de acum, să trăim cu înțelepciune, cu dreptate și cu cucernicie” (Tit. cap. 2, vers. 6-8, 12).

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu