Am fost deseori întrebat ce părere am despre Basarabia, despre basarabeni, și răspunsul meu a fost de fiecare dată convingător pe ideea că unirea cu frații noștri de peste Prut va însemna un mare câștig pentru Neamul românesc, pentru românism, în primul rând prin calitatea umană intrinsecă a românilor de peste Prut sau chiar de peste Nistru. Îi includ aici și pe bucovineni. Într-o asemenea discuție mi-am dat seama că ești convingător dacă poți invoca fapte verificabile. Și am adunat de-a lungul anilor asemenea argumente cu privire la valoarea umană excepțională a românilor basarabeni. Alături cu basarabenii, noi, românii, primim un elan nou și necesar în lupta de supraviețuire ca neam de sine stătător, edificator al uneia dintre cele mai vechi statalități de pe planetă.
Enumăr așadar câteva din isprăvile fără pereche ale românilor de peste Prut:
1. Cel mai mult mi-a mers la inimă comportamentul nostru al românilor în contact cu revoluția bolșevică. Suntem poporul care a rezistat cel mai bine la propaganda iudeo-bolșevică, ba chiar singurul popor care a sărit toți ca unul să combată ideologia ateismului de stat, ideologia luptei de clasă fratricide, a aberantei dictaturi a proletariatului. Reacția românească s-a încununat prin campania militară care a dus la lichidarea guvernului bolșevic instalat la Budapesta în 1919, acțiune strict românească, făcută de capul nostru, prin care s-a lichidat din fașă extinderea comunismului în Europa, îndelung pregătita revoluție mondială! Istoricii întârzie să consemneze importanța excepțională a reacției românești! O reacție cu consecințe planetare!
În acest context glorios, mi-a făcut mare plăcere să aflu, după 1990, cum s-au comportat la Petrograd militarii basarabeni selectați să facă parte din garda imperială a țarului Nicolae al II-lea. Garda era alcătuită din militari reprezentând majoritatea etniilor din imperiul țarist. În momentul în care răsculații l-au arestat pe țar și familia sa, obligându-i să nu părăsească reședința imperială, printre militarii din garda imperială au început dezertările, rând pe rând aceștia
și-au trădat comandantul suprem, au uitat de jurămintele de credință, și l-au părăsit pe țar ca să-și salveze pielea. L-au lăsat pe țar fără
apărarea minimă de care avea atâta nevoie! Cu o excepție: militarii români din Basarabia aflați în garda imperială. Aceștia au rămas pe loc, respectând jurământul militar. Îmi face plăcere să-mi imaginez acest episod ca un concurs de loialitate și de demnitate militară la care au participat reprezentanții tuturor națiilor din imperiul țarist, concurs pe care basarabenii noștri l-au câștigat într-o manieră categorică. Episod glorios din istoria românilor.
2. Anul 1918 este anul celor trei Uniri la trupul Țării mamă. Pe rând, s-au unit Basarabia, Bucovina și Transilvania. Gestul românilor patrioți din Basarabia a fost cel mai neașteptat. La intrarea României în război, alături de Franța, Anglia și Rusia, în august 1916, inima multor români lăcrima cu gândul la frații noștri din Basarabia, care erau abandonați încă o dată la dispoziția imperiului țarist! Nimeni nu putea să prevadă întorsura lucrurilor petrecută în urma revoluției bolșevice, care, din motive de propagandă, a decretat dreptul la autodeterminare pentru popoarele aflate în robia țaristă. A te rupe însă din cleștele rusesc era o aventură cu minime șanse de reușită, care presupunea confruntarea cu pericole mortale insurmontabile.
Cu toate acestea, românii din Basarabia au avut voința nestrămutată de a face pasul eliberator, au avut inteligența politică de a cumpăni pașii pe care îi aveau de făcut și curajul de a trece la acțiune. Tot așa, fără niciun sprijin din partea celorlalte state aliate. Liderii basarabeni au acționat în mod exemplar, deși au avut de înfruntat amenințarea intervenției armatei bolșevice, a altor forțe deranjate în planurile lor de Unire a Basarabiei cu România. Am în vedere visul sionist de a transforma Basarabia și Galiția în statul Israel, plan vechi, niciodată abandonat!
Evenimentele de la Chișinău au avut efecte în Imperiul Habsburgic, încurajându-i pe românii din Bucovina să declare la Cernăuți Unirea cu România. Încununarea reacției românești de la Chișinău s-a petrecut la 1 Decembrie la Alba-Iulia, când românii din Transilvania au decis Unirea cu Bucureștiul, cu România. Este puțin cunoscut rolul decisiv pe care l-au avut la aceste acte emisari ai românilor basarabeni. Celebra Proclamație de la Albă Iulia arată așa cum arată și datorită unor basarabeni care au venit la frații lor ardeleni insistând pe o idee esențială: unire fără condiții! Fără a face din acest gest istoric un prilej de târguială între frați. Nu era un moment în care să se aplice principiul “frate frate, dar brânza e pe bani”! Generozitatea a fost totală din ambele părți, oferind astfel lumii modelul românesc de Unire, fără pertractări, fără negocieri și târguieli, așa cum se făcuse și Unirea “Mică”, din 1859...
O comparație cu istoria altor popoare este instructivă. Majoritatea proceselor istorice prin care s-au unit într-un tot național componentele dispersate ale unui neam, ale unui popor, s-au desfășurat, de obicei, cu implicarea decisivă a forței militare, prin constrângeri de ordin economic, politic sau militar. Manualele noastre de istorie fac deosebirea între UNIFICARE și UNIRE. Trebuie conștientizată această deosebire esențială. Ceea ce s-a petrecut în istoria noastră în ianuarie 1859 sau în 1918 se cheamă UNIRE. În vreme ce vorbim despre UNIFICAREA Italiei, a Germaniei, a Rusiei.
Istoricii noștri au intuit această deosebire esențială, care pune în evidență realitatea sentimentului de frăție națională atât de viu la români, generator de evenimente istorice al căror nume este UNIRE. La alte popoare, procesul numit UNIFICARE este fundamental altul, este un proces decis unilateral, de o personalitate sau de un segment al națiunii respective, dispus sau obligat să recurgă la forță și constrângere pentru a-i aduce alături pe ceilalți co-naționali. E de studiat și subliniat atmosfera în care la români s-a lucrat pentru înfăptuirea Unirii, net deosebită de felul cum s-au desfășurat lucrurile în alte părți! Unde s-a produs o Unificare a națiunilor respective.
ION COJA Pentru conformitate IOAN CISMAȘ
