Omul cinstit când greșește și este oprit de către agentul de circulație, încearcă un sentiment de ciudă, de nemulțumire, pentru neghiobia lui și-și recunoaște greșeala, fără nici o ripostă verbală. Șmecherul, care se folosește în toate împrejurările de șiretenie și fraudă sau orgoliosul care nu acceptă că el poate să greșească, răspund în contradictoriu, dau replici prompte și energice la evidențele agentului de circulație.
Explicațiile și demonstrațiile făcute de recalcitrant în fața familiei sau a cunoștințelor sunt însoțite de adjective care mai de care mai degradante și mai umilitoare la adresa agentului de circulație care a îndrăznit să-l oprească din drum pe el și să-l sancționeze nemeritat.
Așa s-a născut și legenda agentului de circulație Leșu István. Calificative injurioase, aprecieri tendențioase, bancuri vechi în care s-au substituit alte nume cu numele lui, toate cu scopul de a-l discredita. Stăpân pe sine în orice împrejurări, calm, uneori flegmatic, așa îl știa toată lumea dirijând circulația în intersecții. Înalt de statură, cu mers greoi și clătinat, se apropia domol, molcom de contravenientul tras pe dreapta de gestica lui liniștită și imperturbabilă. Toată viața a stat afară, pe “traseu”. Nu a avut mamă, nu a avut tată. Când te-a găsit în culpă, ți-a aplicat legea, indiferent de marca mașinii sau de poziția socială sau politică a celui de la volan. Se spunea despre el că și-ar fi amendat soția care a trecut strada, în centrul orașului, într-o zonă nepermisă.
(Va urma)
Dr. ONORIU IUNIU CORFARIU
