21 februarie, orele 18.14: Consiliul de Securitate de la Kremlin a votat pentru recunoașterea independenței republicilor separatiste Donețk și Lugansk din Donbas. Decizia a fost luată cu 10 voturi din 13.
Lovitură de teatru? Nicidecum! Era de așteptat, după 14 ani de confruntări și după “referendumul” anexării Crimeei. Politica este arta compromisului și a diversiunii. Visul lui Putin este refacerea imperiului, un imperiu modern, ce-i drept: “Velikaia Novaia Rossia”. Ne putem gândi că, de la recunoașterea independenței, până la integrarea celor două republici în marea familie a Federației Ruse nu e decât un pas. Ar putea urma țările baltice????
După ședința Consiliului de Securitate al Federației Ruse, președintele a ținut un discurs despre lunga istorie a Rusiei și a fostei Republici Sovietice Socialiste Ucrainene sub conducerea comunistă în secolul al XX-lea, afirmând că “Rusia a fost «jefuită» când Uniunea Sovietică s-a destrămat, în 1991” - informează CNN. “Hoțul striga: «Hoții!».” “În legătură cu Donbasul, Kievul nu este interesat în rezolvarea pașnică și vrea blitzkrieg, ca în 2015. Folosesc artilerie, ucid civili, își bat joc de bătrâni și copii. Nu se întrevede sfârșitul, iar așa-numita lume civilizată se face că nu vede genocidul la adresa a 4 milioane de oameni.” - a acuzat Putin, în discursul său. “E important să mergem înapoi la rădăcinile problemei cu Ucraina. Avem o problemă foarte importantă: de ce aveam drepturi asupra teritoriilor de la marginea imperiului rus? De ce au primit statut de teritorii naționale după Revoluția din 1917? Vă întreb pe voi, de ce a trebuit să fim atât de generoși? Și apoi să dăm acestor republici dreptul de a deveni independente? A fost o nebunie. În contextul destinului rusesc, principiile lui Lenin au fost eronate. După divizarea URSS în 1991, a devenit clar. E important să vorbim despre ele cu sinceritate. Când vorbim de războiul civil, situația din Rusia era foarte dificilă. Ucraina sovietică a fost creată ca rezultat al Revoluției bolșevice. Lenin a fost creatorul Ucrainei sovietice. Vom fi pregătiți să vă arătăm ce înseamnă decomunizarea adevărată pentru Ucraina. Lenin, apoi Stalin cu dictaturile lor nu au ajutat URSS. Acele republici nu aveau niciun drept suveran, era un stat centralizat. Stalin nu a modificat Constituția lui Lenin, principiile lui Lenin nu au fost revizuite. E o rușine că din această bază legală pe care a fost construit statul nostru nu au fost scoase aceste utopii. Virusul naționalist părea atunci doar o bombă pe termen lung. Bomba a fost încercarea de a pleca din carul URSS. Chestiunile naționaliste au devenit foarte urgente în anii 80 din cauza problemelor economice și sociale. Până la finalul 1991, datoria URSS trebuia împărțită între toate fostele republici sovietice, dar Rusia a preluat toată datoria lor. Ucraina a acționat astfel încât să nu aibă obligații în relația cu Rusia, ci doar drepturi. Acesta nu e un parteneriat. Ucraina ne-a șantajat cu tranzitul gazelor spre Vest, ba chiar au furat gaze. Societatea ucraineană a experimentat naționalismul anti-rusesc, neo-nazist. Toată ideea pro-occidentalismului în Ucraina a fost să ajute clientela occidentală, care a furat zeci de miliarde de dolari din băncile ucrainene. Radicalii anti-ruși din Ucraina au început să influențeze puterea slabă și coruptă din Ucraina.” - a declarat Vladimir Putin. La final, în direct, președintele rus a semnat decretele de recunoaștere a independenței celor două republici separatiste, în prezența liderilor acestora.
“O astfel de hotărâre nu ar fi doar o respingere totală a Acordului Minsk, despre care colegul meu rus a vorbit mult timp, ci, de fapt, ar fi o respingere a suveranității Ucrainei, a integrității teritoriale a țării în frontierele recunoscute internațional”, afirmase anterior Michael Carpenter, ambasadorul SUA la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). “Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană au amenințat că vor impune sancțiuni masive împotriva Rusiei, în cazul unui atac asupra Ucrainei.” - se spune într-un comunicat. Care atac? Cine atacă? Pe cine? Speculații de tot felul, în toate taberele, confirmând și extrapolând proverbul despre cei doi care se ceartă (acum gâlceava fiind generală, de fapt), ajutând nesperat China, lăsată să răsufle ușurată în cadrilul policrom al virușilor. Rămâne de văzut cine va bea șampania finală și cine va stinge lumina! Dacă vrem să fim sinceri, “să stăm strâmb și să judecăm drept”! Conflictul din Donbas e doar un pretext, vechi de mai bine de 14 ani. E adevărat, momentul recunoașterii independenței regiunilor separatiste de către Rusia a fost bine gândit, căci, la capitolul strategie, Putin este invincibil, este, poate, cel mai diabolic șef de stat al ultimelor decenii. Nu doar “genocidul” aplicat de ucraineni asupra etnicilor ruși din Donbas pune presiune pe diferendele politice ale clipei. Să ne amintim că mai toate statele membre UE sunt și mebre NATO și că atât de controversatul proiect Nord Stream 2, a cărui finalizare (construcția are o lungime de 1.224 km), în 10 septembrie 2021, a aruncat în aer toate prețurile, este conceput pentru a livra gaze rusești direct în Germania prin Marea Baltică, ocolind Ucraina și Polonia. Gazoductul începe în Vyborg, Rusia și ajunge în Germania, la Lubmin, lângă Greifswald. Acesta face legătura între câmpurile de gaz Yuzhno-Russkoye și Stockmann, din Marea Barenț, cu piața de vânzări din Germania. Conducta Nord Stream este cea mai scurtă conexiune, pentru consumatorii europeni, la marile rezerve de gaze din nordul Rusiei. Nord Stream 2 AG, care este responsabilă pentru Nord Stream 2, și care rulează, în mare parte, în paralel cu primul gazoduct, a semnat acorduri de finanțare pentru proiect cu companiile energetice ENGIE, OMV, Shell, Uniper și Wintershall Dea.
Prețurile-record la gaze naturale, înregistrate în ultima perioadă în Europa, ar fi trebuit să urgenteze acordarea aprobărilor necesare pentru demararea livrărilor de gaze între Rusia și Germania prin gazoductul Nord Stream 2, susțin analiștii intervievați de Reuters, potrivit Agerpres. Acest fapt teste dificil de realizat, ținând cont de contextul politic, dar pentru a stabiliza piața, barierele artificiale ar trebui înlăturate.
Criticii susțin că gazoductul nu este compatibil cu obiectivele climatice europene, crește dependența regiunii de exporturile ruse de energie și, cel mai probabil, va consolida influența economică și politică a președintelui rus Vladimir Putin asupra regiunii. Gazoductul Nord Stream 2 este “o periculoasă armă geopolitică a Kremlinului”, atenționa, pe bună dreptate, și președintele ucrainean. “Acest proiect amenință independența energetică a multor state est-europene și subminează securitatea Ucrainei”, declara ministrul ucrainean al Energiei, Herman Halushchenko.
Kievul se teme că începând din 2024 Gazprom va înceta tranzitul gazelor naturale prin Ucraina, iar compania rusă a început deja să își reducă livrările. În plus, începând din luna octombrie a acestui an, Ungaria ar putea înceta să mai primească gaze naturale rusești care să treacă prin Ucraina, iar Polonia ar putea înceta să mai utilizeze ruta de tranzit începând din 2023.
În replică, oficialii ruși susțin că gazoductele Nord Stream 2 și TurkStream sunt concepute pentru a îmbunătăți securitatea energetică a Europei. Așa ar trebui să fie. Deci, despre ce invazie vorbim? Războiul are multe fețe, nu sunt necesare invaziile. Pentru impresie artistică e suficient să-ți încordezi mușchii.
MARIANA CRISTESCU
