Rușii, ca și nemții, factori de agresivitate pe continentul european, generatori de războaie și de mari suferințe umanității, mai ales în ultimele veacuri, declanșatori în secolul trecut a două conflagrații mondiale și a unei revoluții bolșevice și-au încheiat, de fiecare dată, acțiunile lor cu costuri uriașe pentru propriile popoare. Și după Primul Război Mondial, dar mai ales după cel de al doilea, Germania nazistă a fost pusă la zid de către comunitatea internațională, ea ajungând, în cele din urmă, să fie împărțită în patru sfere de influențe (trei occidentale și una sovietică), iar Uniunea Sovietică, și ea lacomă de teritorii și de dorința de subjugare a cât mai multor națiuni (vezi fostele țări comuniste), a plătit cu imense pagube materiale de pe propriul teritoriu și pierderea a 27 de milioane de vieți omenești. Iar cine dorește să dezvolte acest subiect este suficient să se documenteze despre tragedia luptei de la Stalingrad din 1943, sau să-și împrospăteze memoria cu incredibile drame ale populației din Leningrad, care au murit cu sutele de mii în urma blocadei, totale impuse de nemți.
Dacă în urma acestor triste experiențe istorice, nemții și-au propus prin Constituție să renunțe pentru totdeauna la acest mod de a aborda modul de conviețuire în lume și pe continent, rușii, iată că nu s-au lecuit deloc, au uitat de suferințele și de tributul dat, din moment ce prin acțiunile belicoase întreprinse în ultimii ani, prin anexările de teritorii, amestecul în treburile interne ale unor țări care le-au fost vasale în Imperiul Sovietic, și mai nou, prin amenințarea cu invazie a Ucrainei, riscă să atragă continentul European și întreaga omenire într-un Al Treilea Război Mondial, care ar putea fi și ultimul pe planeta noastră. Aceasta, în ciuda faptului că la nivelul mental general s-a încetățenit ideea că o nouă conflagrație mondială a devenit imposibilă, tocmai datorită acestui pericol atât de real datorită proliferării și capacității de distrugere a armelor nucleare, dar și faptului că pe planeta pământ s-ar găsi un nebun, militar sau șef de stat, care să-și asume un astfel de risc.
Ei, uite că după mai bine de 70 de ani de relativă pace în lume și mai ales pe continentul European s-a găsit acel om menit să aducă, din nou, răul cel mare pe planetă, în persoana lui Putin, pe post de țar al Rusiei, care, cu testamentul de acum 400 de ani al lui Petru cel Mare, în memorie, de cucerire integrală a Europei, deci ancorat în gândirea medievală, este gata să aducă mai devreme decât se credea Apocalipsa pe Pământ. Aceasta din motive de mare supărare că cineva (NATO) ar atenta la “jucăriile” care, cândva, ar fi fost în custodia lor.
Adevărul este că cel de Al Doilea Război Mondial, englezii și americanii au contribuit la înfrângerea Germaniei naziste, dar adevăratul câștigător al războiului a fost Uniunea Sovietică, care la finele acestuia și-a înglobat în granițele sale importante teritorii (vezi țările baltice, părți din Polonia și din România (Basarabia și Bucovina), dar și-a atras în sfera sa de influență și alte șapte state europene (România, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria și Albania), formând în jurul lor acea Cortină de Fier, cărora le-a impus forme de viață și de guvernare specifice comunismului sovietic, pe care le-a subordonat politic și exploatat economic.
O pradă nemaipomenită și o adevărată mană crească pentru primitivul rus, ajuns în fruntea bucatelor, bun la toate și exemplu pentru toți, din care Mama Rusie s-a înfruptat din plin economic, dar și militar și politic, formându-și un prestigiu și o bunăstare nemeritate.
Iată că roata istoriei s-a întors acum 30 de ani. Destrămarea URSS și a lagărului socialist, opțiunea spre Occident a țărilor foste comuniste a lovit puternic în orgoliul de mare putere care, după trei decenii de hibernare și de lamentări, începe să-și arate mușchii din nou într-o manieră medievală, punând Europa și omenirea în situația unui nou război mondial, care, așa cum se prefigurează, va duce omenirea la un dezastru nemaiîntâlnit. Ironia sorții este că acest nesăbuit început are loc tocmai împotriva Ucrainei, numită sora lor cea mică, pentru motivul că cetățenii acestei țări doresc un alt mod de viață decât cel al fratelui mai mare.
Dar indiferent din ce țară ar veni asemenea amenințări, pentru că nebuni sunt destui la conducerea statelor, ideea de război ar trebui distrusă din fașă, iar primii chemați să facă acest lucru ar fi cetățenii din țara în care s-ar naște asemenea monstruozități, în cazul de față din partea poporului rus. Din păcate, constatăm că rușii tac chitic, gest din care nu putem înțelege altceva decât că ei sunt de acord cu nesăbuințele lui Putin. O ironie a sorții este că la mitingul de la Moscova menit să ia atitudine împotriva lui Putin s-au prezentat șase persoane, iar din partea intelighenției rusești, un singur general a atras atenția asupra urmărilor jocului acestuia de-a războiul.
Pentru că, cine tace nu neagă, aceasta înseamnă că rușii consimt la fărădelegile lui Putin și își asumă împreună cu acesta toate consecințele care decurg de aici, iar dacă aceștia își fac iluzii că gestul este în propriul lor interes se înșală amarnic. De ce? Pentru că un război împotriva întregii omeniri nu poate fi câștigat, și atunci va avea loc “scrâșnirea dinților”. “Vae Victis” cum spuneau latinii, adică vai de cei învinși. Dacă nu-ți convine un astfel de deznodământ, popor rus, de ce taci?
IOAN CISMAȘ
