Lăudabilă inițiativa care implică multă muncă, investiții, resurse umane și nu numai. Ar fi frumos să lăsăm imaginile să deruleze istoria orașului nostru. Ar fi frumos să avem termene de comparație. Ar fi frumos să vedem istoria ilustrată, redată prin ceea ce predecesorii noștri au văzut frumos în acest oraș și au considerat important, demn de imortalizat pentru a rezista trecerii timpului.
Doar că există câteva întrebări care îmi trec prin cap și umbresc bucuria și emoția pe care ar trebui să le simt vizavi de acest muzeu fotografic.
1. Este o prioritate pentru noi și pentru orașul nostru acest muzeu?
2. Sunt rezolvate toate celelalte probleme ale orașului și ne permitem, în acest moment, un asemenea moft?
3. Este momentul potrivit pentru a investi bani în acest proiect care tinde să devină realitate când economia orașului e pe butuci, resursele financiare și locurile de muncă se împuținează, iar prețurile au explodat?
4. Credeți că acest muzeu va fi o sursă de venit pentru noi?
Frumosul oraș al florilor care a fost cândva Târgu-Mureșul... moare. Îl vom contempla în poze, amintindu-ne de momentul când, a locui în Târgu-Mureș era o mândrie, orașul era o oază de curățenie,
civilizație, cultură și era și o atracție turistică. Acel Târgu-Mureș e istorie, e o amintire bine conservată pe retina ochilor noștri, care îl caută în fiecare zi și nu-l mai găsește.
Ce s-a întâmplat? Oare înainte de a pune la punct acest muzeu fotografic nu ar trebui să scoatem orașul din decăderea, mizeria, umbra care l-au cuprins?
Bacovianul Târgu-Mureș parcă nici primăverii nu-i mai răspunde. E obosit, murdar, bolnav, intoxicat.
Măcar dacă în acest muzeu am avea poze noi, care să ne permită să facem distincția reală între ce era acum 10-15 ani și ce e acum. Să putem să ne mirăm de fața nouă, dezvoltată, curată a orașului. Putem? Orașul a încremenit în timp, dar timpul a trecut peste el și nu l-a menajat deloc. Nici noi.
Nu cred că muzeul fotografic este o prioritate și tare mi-e frică de momentul când vom recunoaște în poze fațade de clădiri care nu s-au schimbat, străzi care au aceeași lățime, centrul orașului din care acum lipsește cu desăvârșire strălucirea de altădată, eleganța care cândva o aveau și orașul, și oamenii.
Cred că, din păcate, acest muzeu ne va lăsa un gust amar și ne va face să înțelegem, să conștientizăm, dacă mai era cazul, cât de frumos era orașul la un anumit moment al istoriei lui și cum a stagnat și chiar s-a degradat în ultimii ani. Cred că o investiție reală și folositoare ar fi nu cea în care să vedem cât de frumos era orașul nostru, ci cât de frumos este acum. Oare putem face asta? Dar cum putem face deosebirea între trecut și prezent dacă prea multe nu s-au schimbat și cea mai vizibilă schimbare ar fi că acum, poza poate fi făcută color? Un nou Mall sau un sens giratoriu nu denotă dezvoltare atâta timp cât gropile din asfaltul străzilor adiacente sunt doar plombate provizoriu, locurile de parcare sunt insuficiente, orașul e sufocat de mașini, gunoaie și aglomerație, atâta timp cât încă orașul aparține secolului XIX, nu XXI. Poate că înainte de a celebra trecutul și a investi în el, ar trebui să avem motive de a fi mândri de prezent și să ne gândim la viitor. După ce rezolvăm prezentul, trecutul va fi dovada că am evoluat, ne-am dezvoltat și suntem pregătiți să facem pasul spre viitor.
Poate că înainte de a scoate istoria orașului de la “naftalină”, ar trebui să-l scoatem pe el, orașul Târgu-Mureș, din amorțire, să-l scuturăm de praf și mizerie, să-l împrospătăm, să-l modernizăm, să-l dezvoltăm și apoi putem pune și taxă de intrare la muzeul care ar putea dovedi, și prin poze, asccensiunea acestui oraș.
ANTONELA DUMITRACHE
