“Mi-am împodobit viața cu cântecul, sufletul mi l-am împodobit cu credința în Dumnezeu, și am intrat în vâltoarea vieții plină de speranță și nădejde”. (Harpa Livia)
Fiecare om se conduce în viață după anumite reguli și principii și are de grijă, cât se poate, să nu se abată de la acestea. Dumnezeu a dat omului, la naștere, anumite virtuți, pe care să le cultive și să le dezvolte pe parcursul vieții. Așa s-a întâmplat și în cazul doamnei Livia Harpa, care a fost înzestrată cu darul cântecului, al iubirii față de oameni, al credinței în Dumnezeu și al speranței în reușitele sale în viață.
A venit pe lume în data de 4 decembrie 1964, în localitatea Pietriș-Vale, având părinți pe Vasile și Ileana Harpa (Vasile al lui Sofron de pe Valea Cuejdiului), oameni harnici și gospodari din acel “cuib de vulturi”, un adevărat rai pe pământ pentru toți acei oameni iubiți de lume și de Dumnezeu. În anul 1971 a mers în clasa întâi la școala de pe Vale care era la doi pași de casa în care s-a născut. Cele patru clase pe care le-a făcut la școala de pe Valea Pietrișului i-au conturat destinul pentru care Dumnezeu a trimis-o în lume. Încă de pe atunci a încolțit în mintea sa gândul să se facă artistă, datorită doamnei învățătoare Cornea Maria (Sărăcuț Maria), care i-a descoperit harul cântatului. A încurajat-o și i-a dat roluri importante în activitățile școlare și în cadrul serbărilor care se făceau atunci. În anul 1975 a urmat cursurile ciclului gimnazial la Liceul Industrial de Prelucrare a Lemnului din Deda (azi Liceul Tehnologic “Vasile Netea”), unde a avut diriginte pe domnul profesor Aurel Stupar, profesor de fizică. La terminarea celor 8 clase a dat examen la Liceul Economic din Tg. Mureș, cu gândul să ajungă la oraș, nu că ar fi pasionat-o acel profil și nici nu stăpânea cât de puțin științele exacte. Era de așteptat să nu reușească și să complice lucrurile, deoarece dosarele celor respinși au fost repartizate la alte licee, iar al ei a ajuns la Liceul de Chimie, profil construcții de întreținere în combinat, spre groaza mamei sale care s-a și pus pe drumuri să-i aducă dosarul din nou la Liceul din Deda.
Clasele a IX-a și a X-a le-a urmat la Deda, având-o ca dirigintă pe doamna profesoară Cengher Ana, care a făcut-o să îndrăgească limba română, să citească mai mult și să participe chiar și la Olimpiada de limba și literatura română, până la faza județeană. Rezultatele sale școlare nu au fost deosebite, pentru că timpul alocat învățării era puțin, fiind angajată la muncile din gospodărie. În anul 1981, când a terminat clasa a X-a, a hotărât să plece de acasă, fără voia părinților și să-și ia viața în propriile mâini. Toplița era oraș deschis, care oferea locuri de muncă. Și-a îndreptat pașii spre el, poate nu întâmplător, deoarece de acolo era mama sa, acolo îi erau neamurile și ceea ce era mai important pentru ea, Casa de Cultură primea pe toți cei care doreau să facă activitate culturală.
Anul 1981 a fost decisiv pentru cele trei direcții pe care voia să le aibă în atenție: angajare în câmpul muncii, continuarea studiilor și înscrierea la orchestra populară a Casei de Cultură. Așadar, în câteva zile și-a văzut rosturile clare și a început să acționeze în ordinea priorităților. Mai întâi s-a înscris la cursurile liceale serale la Liceul de Matematică-Fizică din Toplița, profil mecanică, apoi s-a angajat la Fabrica de Încălțăminte și, în cele din urmă, s-a înscris la Casa de Cultură. A absolvit liceul în anul 1984, în același an s-a căsătorit, iar apoi a dat naștere celor doi copii: Adelina și Alin Blaga. Căsătoria a fost de scurtă durată. După multe despărțiri și împăcări, în anul 1988 a pus capăt definitiv mariajului cu Blaga Marian, revenind cu bucurie la numele tatălui său.
În anul 1990, printr-o nesperată șansă, la Toplița s-a înființat Ansamblul Profesionist de Stat “Rapsodia Călimanului”. A dat concurs și a devenit solistă a acestei instituții. După ce a constatat că cerințele într-o instituție profesionistă sunt altele decât la amatori, a urmat Școala Populară de Arte din Miercurea Ciuc, pe care a absolvit-o în anul 1998. I-au fost profesori de muzică Bogoș Elisabeta și Pop Ileana.
În anul 2000 s-a recăsătorit, cu Antal Nicolae, iar în 2001 a dat naștere fetiței Antal Teodora, dar nici acest mariaj nu a rezistat decât 7 ani. A divorțat din nou în anul 2007, apoi a decis să-și completez studiile și s-a înscris la Facultatea de Muzică din cadrul Universității “Spiru Haret” București, învățământ la distanță, specializarea Pedagogie muzicală, pe care a și absolvit-o.
Activitatea profesională a fost constantă în cei peste 40 de ani de muncă, singura certitudine din viața sa fiind cântecul și dorința de a dărui oamenilor bucurie și emoție. Premiile pe care le-a obținut la concursurile de gen i-au adus recunoaștere din partea specialiștilor în folclor și astfel a ajuns să colaboreze cu Radiodifuziunea Română, să câștige ,,Topul Tinerilor Interpreți”, organizat de ei în anul 1994. A urmat “Top Transilvania”, organizat de Televiziunea Cluj și de profesorul Dumitru Buzoianu, care a avut o contribuție enormă la promovarea sa pe zona Transilvania. La fel datorează promovarea sa în radiourile teritoriale doamnei Maria Costea-Lircă de la Radio Târgu-Mureș și domnului Gelu Furdui de la Radio Cluj. Colaborarea cu Radiodifuziunea București i-a fost facilitată prin d-na Eugenia Florea, etnomuzicolog și realizator de evenimente în cadrul radioului, dna Angela Marinescu (decedată), Gruia Stoia (decedat), iar în prezent, Violeta Andrei. Colaborarea cu Televiziunea Română a venit și ea tot în urma girului pe care l-a primit de la specialiștii din juriul concursurilor la care a participat. Astfel, i-a cunoscut pe doamna Elise Stan, pe Niculina Merceanu și pe regretatul Gheorghe Palcu, inegalabili realizatori de emisiuni folclorice.
Roxana Gibescu, director la prestigiosul Studiou de înregistrări “Electrecord” i-a facilitat înregistrarea unui material discografic în anul 2004, inginer de sunet fiind Vasile Sibana, un mare profesionist. Primul material discografic sub formă de casetă l-a înregistrat în anul 1999, care conține cântece din zona natală, pe care le-a cules de la bătrânii satului, sau și le-a creat singură. Apoi a urmat caseta cu folclor din zona Topliței, în anul 2000, și primul CD în 2004. Casele de Producție cu care a colaborat au fost ,,Glas Transilvan” ,,Top Transilvania”, Ijac Music Production Tg. Jiu și altele. În prezent colaborează cu toate televiziunile naționale și teritoriale.
În viața personală și cea profesională are atât împliniri, cât și neîmpliniri. Cei trei copii pe care i i-a dăruit Dumnezeu sunt parte din împlinirea sa în plan familial, dar faptul că au crescut într-o familie monoparentală a fost o neîmplinire și o tristețe a sufletului său.
În plan profesional, realizările sale i-au adus bucurii și au motivat-o să muncească mai mult, să-și îmbogățească repertoriul și cunoștințele muzicale. Regretă însă faptul că nu a fost mai tenace la partea de culegere de folclor, iar drept urmare a acestui fapt, multe dintre cântecele valoroase au dispărut odată cu plecarea bătrânilor în veșnicie. Pentru artista Livia Harpa, ei au fost și sunt un reper, doar la ei a găsit acea filosofie populară și minunatul grai dialectal pe care și l-a însușit și care i-a adus aprecierea specialiștilor. Nu i-a plăcut niciodată să cânte decât folosind limba vie și înțeleaptă a strămoșilor, considerând că alt limbaj nu se potrivește cântecului popular. “Cântecul și scena mi-au dat rost vieții mele și eu le-am dat respectul cuvenit”.
Iată, așadar, v-am prezentat un om minunat, o “doamnă a cântecului popular”, care o viață de om a slujit cu pasiune și devotament minunatul nostru folclor muzical, contribuind din plin la dezvoltarea acestuia, dar mai ales la popularizarea lui în rândul tineretului, care astăzi, mai mult ca oricând, are alte preocupări izvorâte din pătrunderea tehnologiei în viața noastră, a tuturor. La Casa de Cultură Toplița lucrează, din 2012, cu un grup minunat de copii, “Flori toplițene”, îndrumându-i și mobilizându-i să respecte tradiția și să o ducă mai departe, pregătind cântece din folclorul nostru din zona Mureșului Superior, antrenându-i în spectacole și emisiuni televizate. A făcut și face toate acestea din dragoste pentru neamul românesc, pentru păstrarea și consolidarea pilonilor de bază ai acestuia (limba, tradițiile, obiceiurile, portul, credința), fără de care neamul nostru s-ar fi legănat sub vânt și nu ar fi rezistat tuturor intemperiilor vremii. Aceste elemente au constituit garanția stabilității și a dăinuirii noastre prin timp de-a lungul veacurilor. Iată de ce acest om are un loc aparte în inimile noastre. Noi o considerăm pe doamna Livia Harpa un FIU DE NĂDEJDE ȘI DE OMENIE al comunităților din Deda și Pietriș, în primul rând, dar și al Văii Mureșului, al Ardealului, al României. Omul sfințește locul!
Profesor GHEORGHE DĂRĂBAN
