“Iaca vin sărbătorile și parcă-i altfel lumea, parcă-i mai blândă, mai frumoasă. E atâta lumină și pace, e atâta bucurie de crezi c-o coborât Dumnezeu pe pământ.” (Ernest Bernea - “Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român”)
Mentalul popular păstrează relictual imaginea raiului ca proiecție a unei grădini înflorite și înmiresmate, a cărei amintire se reactualizează în fiecare an, în fiecare primăvară.
“Ce-i Raiul pe ist pământ?/ Raiul este primăvara,/ Când înverzesc toți câmpii/ Și înfloresc copacii.” Este firesc cumva ca Săptămâna Floriilor să fie așteptată ca o adevărată minune, canoanele mitologice ale marilor civilizații bazându-se tocmai pe posibilitatea de a repeta timpul primordial în zilele de sărbătoare.
Dintotdeauna plantele au avut un rol fundamental în marcarea ritmului cosmic, fiind considerate orologiile vegetale ale anului. Iar începând cu Duminica Floriilor, se crede că încep să își activeze proprietățile magice.
Foto - Kurt Hielscher, ROMANIA, 1933: Copii la altar din Ghinda, BN
IULIA GORNEANU
