Întrucât se estimează că 70% din populația globului va fi urbană în anul 2050, orașele sunt vitale în lupta împotriva încălzirii globale, potrivit oamenilor de știință care au conturat portretul ideal al unui oraș: “compact”, verde și ai cărui rezidenți se deplasează pe jos, informează AFP.
Zonele urbane reprezintă deja sursa pentru aproximativ 70% din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră, precizează cel mai recent raport al Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei (GIEC), publicat luni.
Odată cu urbanizarea galopantă din secolul al XXI-lea, care “va fi un secol urban”, cu aproape 7 miliarde de orășeni în 2050, emisiile ar putea cunoaște o creștere explozivă dacă nu se iau măsuri pentru decarbonizarea orașelor existente și pentru organizarea diferită a celor nou construite.
“Deși urbanizarea este o tendință mondială asociată deseori cu creșterea veniturilor și a consumului”, așadar cu potențiale emisii, “concentrarea oamenilor și a activităților este o oportunitate pentru ameliorarea eficacității resurselor și decarbonizarea pe scară largă”, a subliniat GIEC.
La un nivel de consum echivalent, un locuitor al unui oraș va avea nevoie de mai puțină energie în comparație cu vecinul său din regiunile rurale “datorită unei densități mai mari, care permite partajarea infrastructurilor și a serviciilor, precum și a economiilor de scară”.
Plecând de la acest principiu, GIEC conturează portretul unui viitor oraș cu emisii reduse de dioxid de carbon și care va fi în primul rând “compact”, cu o densitate relativ ridicată, fără să se extindă la infinit, limitând traseele de deplasare între domiciliu, muncă și servicii.
“Mari orașe organizate în jurul unor mici comunități”, a precizat Diana Reckien, profesoară la Universitatea Twente din Țările de Jos, care a luat parte la redactarea unui raport precedent al GIEC. “Totul la distanță mică de casă, doar cu străzi mici, o piață sau un parc în mijloc și toate serviciile, alimente, medic, coafor...”, a explicat ea pentru AFP.
Apoi, dintr-un cartier în altul, “un sistem de transport eficient” și abordabil, a pledat ea, dând exemplul Berlinului din ultimii ani. Scopul final: “limitarea la maximum a autovehiculelor și reducerea necesității familiilor de a deține un autovehicul”.
Culorile primordiale ale acestei palete urbane cu emisii limitate de dioxid de carbon vor fi verdele și albastrul.
Păduri urbane, străzi cu arbori, acoperișuri și fațade acoperite cu vegetație, suprafețe permeabile, puncte de apă... Aceste “infrastructuri verzi și albastre” nu doar că ajută orașele să absoarbă dioxidul de carbon, dar contribuie și în adaptarea la impactul încălzirii globale.
Mai multă vegetație permite, spre exemplu, reducerea efectelor insulelor de căldură urbană din cauza cărora orașele betonate sunt și mai sufocante în timpul episoadelor de caniculă, devenite din ce în ce mai dese.
Pentru mai multe generații
“Orașele trebuie să combine eforturile de atenuare și eforturile de adaptare care pot crea beneficii locale vizibile”, a pledat Tadashi Matsumoto, expert în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), care nu a luat parte la redactarea raportului.
“Dacă vorbiți cu cetățenii doar despre măsuri pentru reducerea emisiilor, s-ar putea ca ei să nu considere acest lucru drept o prioritate, dar dacă le vorbiți despre inundații sau insule de căldură urbană, ar putea deveni problema lor”, a precizat expertul nipon pentru AFP. Și, astfel, locuitorii orașelor vor putea fi convinși mai ușor.
Este important ca oamenii “să știe de ce se fac anumite lucruri și felul în care ele ar putea să le îmbunătățească viața. Mai ales că deseori sunt plătite din impozitele lor”, a adăugat Diana Reckien, care consideră orașele “un loc ideal pentru experimentare”.
Dar pentru a deveni realitate, aceste orașe viitoare cu emisii reduse de carbon nu se confruntă toate cu aceleași provocări, se precizează în raportul GIEC, care distinge trei categorii de zone urbane.
“Orașele existente” vor trebui să înlocuiască sau să modernizeze construcțiile existente, încurajând în același timp evoluția modalităților de transport și electrificarea sistemului energetic urban.
“Orașele cu o creștere rapidă” trebuie proiectate astfel încât să mențină distanțe scurte între domiciliu și locurile de muncă.
Orașele noi sau emergente, construite de la zero, au “un potențial fără egal în a avea emisii reduse sau neutre”.
“O parte importantă a infrastructurilor urbane care vor exista în 2050 nu sunt construite încă”, se mai spune în raportul GIEC, evocând potențialul zonelor de locuințe informale, unde locuiesc peste 880 de milioane de persoane.
Așadar, trebuie acționat încă de la început pentru a evita nevoia unei reamenajări ulterioare. “Modalitatea în care aceste noi orașe ale viitorului vor fi concepute și construite va defini comportamentele energetice urbane timp de decenii, dacă nu chiar pentru generații întregi”. (Agerpres)
