La Sf. Paști de anul acesta, Hristos a înviat, cu adevărat, din nou, tot așa precum va învia din nou și din nou, în perpetuitate. Nimeni n-a văzut pe Hristos la porunca “Să fie Lumină!” la Facerea Lumii, atunci când El a fost Lumină, dar Îl vede acum la porunca nouă “Veniți să luați Lumină!” rostită din ușa altarului, Care Aceeași Lumină și este!
Lumina Învierii poartă Învierea lui Hristos direct în sufletul omului, Care vine și trăiește acolo, unde nu mai este durere, nici întristare, nici suspin, ci doar viață fără de sfârșit, măcar și numai pentru o clipă. Și-atunci sufletul ce încă trebuie să treacă prin moarte poartă cu sine pregustarea Veșniciei Vieții.
Ați văzut cum lumina ce intră prin obiectiv în camera fotografică impresionează în emulsia fotosensibilă copia realității? Tot așa Lumina ce intră prin subiectiv în cămara sufletului impersonează în hipersensibilitatea acestuia pre-gătit ca Maica Domnului pe copilul Hristos. Și tot așa cum impresia fotografică se developează imprimându-se în fotocopie, tot așa impersonarea insuflată de Lumina Învierii developează pe Hristos Înviat în suflet. Și precum fotograful copiază un chip în fotografie, tot așa Atoate-Creatorul se încopiază în Icoana lui Hristos Viu în sufletul omului, la Sf. Paști!
Sfinții chiar trăiesc cu duhul Moartea și Învierea și nemâncând și nebând nimic de la Prohod până la Înviere, așteaptă cu sufletul în întunericul de deasupra adâncului porunca “Să fie Lumină!”. Iar atunci când aud “Veniți să luați Lumină!”, în timp ce își aprind lumânarea, în sufletul lor s-a imprimat deja Luminarea lui Hristos. Dar noi, cu sufletul voalat de lumina cea rea a patimilor, participăm numai cu trupul la spectacolul de umbre și lumini pus în scenă de Biserică pentru cei mai puțin-vrednici cu duhul.
Da, Sf. Paști au trecut, și după toată sărbătoarea începem să ne trezim la realitatea dură a zilei de azi, în care se profilează toate războaiele lumii. Ce rămâne e numai sufletul-copil care trezindu-se după Lumina Învierii, depărtează firav perdeaua de la fereastra sufletului, întrebându-se: Oare-a nins?
NINEL NICA
