“Voi găsi și Lâna din Colchida, strălucitoare și-aurie,
Iar surorile Hesperide-mi vor dărui merele de aur.”
(Michael Earls, “Marinarul”)
Georgia sau Republica Georgia, denumită uneori și Gruzia, este o țară în Europa Orientală, fost teritoriu ocupat de Imperiul Rus, care și-a proclamat independența la 26 mai 1918. Este membră a ONU, a Consiliului Europei, a Organizației Mondiale a Comerțului, a Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră etc. și dorește să adere la NATO și la Uniunea Europeană.
După dezmembrarea Imperiului Rus, în urma Revoluției din 1917, și după Primul Război Mondial, la 18 februarie 1921, România a recunoscut independența tânărului stat Georgian, dar, confruntat cu permanente probleme interne și externe, acesta nu a reușit să reziste invaziei Armatei Roșii din Rusia Sovietică, și, în februarie-martie 1921, a devenit republică a URSS.
O a treia republică georgiană avea să se nască șapte decenii mai târziu, la 9 aprilie 1991, în contextul destrămării monstruosului conglomerat de țări adunate cu japca. Republica (prezidențială) Georgia este împărțită în două republici autonome - Abhazia și Adjaria - și 9 regiuni, cele două regiuni separatiste, Abhazia și Osetia de Sud, făcând obiectul Legii privind teritoriile ocupate. Principalele orașe sunt Tbilisi (capitala), Kutaisi, Zugdidi, Batumi, Rustavi.
Georgienii constituie unul dintre cele mai vechi popoare ale lumii, primele organizații statale de pe teritoriul de azi fiind Colhida (un nume cunoscut, nu?) și Iberia, care au pus bazele unei însemnate civilizații. În secolul al XIII-lea î.Hr. aici a fost întemeiat primul regat, Diaochi, probabil una din cele mai puternice organizații statale de pe țărmurile Mării Negre. A dăinuit până la mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr., când a fost înlocuit de statul Colhida, a cărui existență este menționată pentru perioada dintre secolele IX și VIII î.Hr.
Mitologia popoarelor de aici este influențată de miturile sumerian-babiloniene. Legenda lui Prometeu (cunoscut local sub numele de Amirani), ținut captiv de Zeus în munți, are parțial origini caucaziene. Și Legenda argonauților relevă interesul deosebit al elenilor pentru bogățiile Colhidei: Lâna de Aur, căutată de argonauți, aparținea regelui legendar Aeetes din Colhida, fiul lui Helios și tatăl fatidicei Medeea. Coloniștii greci au apărut în Colhida în decursul secolelor VII și VI î.Hr., fondând polisurile Dioscuridas (azi Sukhami), Fazis (azi Poti) și Pityus.
După cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon, în anul 333 î.Hr., regatul Colhidei și cel al Iberiei au devenit independente. Între anii 65 și 64 î.Hr., aveau să fie cucerite de generalul Pompei, Colhida devenind, astfel, provincie romană, iar Iberia protectorat al Romei.
Creștinismul a pătruns în Georgia de vest mai ales prin misionarea Apostolului Andrei. Iberia s-a numărat printre primele țări din lume care l-au adoptat ca religie de stat, în anul 337, sub domnia lui Mirian al III-lea, iar Colhida de sud-vest a ajuns creștină la 17 ianuarie 395, când a devenit provincie a Imperiului Roman de Est. Răspândirea creștinismului a fost favorizată de domnitori și de aristocrația georgiană deoarece noua religie constituia o barieră împotriva influenței persane, care tindea să impună zoroastrismul.
În secolul al VII-lea, georgienii au fost invadați de arabi, cuceritorii întemeind Emiratul Tbilisi, care a dăinuit în centrul țării până în 1122.
Regele georgian David al IV-lea (1073-1125), supranumit “Constructorul”, sub domnia căruia țara a avut perioada sa de aur, deși a urcat pe tron la doar 16 ani, avea o armată redutabilă, oștirile sale incluzând mercenari ruși din Kiev și occidentali recrutați din rândurile cruciaților, numiți aici “franci”, deși proveneau din diverse părți ale Europei.
În 1121, sultanul selgiuc Mahmud declară Georgiei Jihadul, trimițând o armată numeroasă împotriva regelui David, dar este învins. Un an mai târziu, regale georgian va cuceri Tbilisi, ridicând orașul la rang de capitală a regatului. Eliberează, apoi, Armenia și este uns rege și al armenilor, incluzând nordul Armeniei printre domeniile coroanei georgiene. Georgia a devenit astfel cea mai importantă putere în Transcaucazia, cuprinzând, conform testamentului regelui David, un ținut întins “din Nicopsia până la Daruband și din Oseția până la Aragaț”.
Luptele permanente cu turcii în vest și cu persanii în est l-au determinat pe regele Heraclius al II-lea să încheie, în anul 1783, un acord cu Ecaterina a II-a a Rusiei, prin care Regatul est-georgian acceptă protecția rusă. Acest moment va fi începutul unui lanț de grele încercări amenințând însăși ființa poporului gruzin.
Cum scriam la început, cea de-a treia republică georgiană avea să se nască la 9 aprilie 1991, în contextul destrămării URSS.
Primii ani de independență au fost marcați de conflictele declanșate în regiunile separatiste Osetia de Sud și Abhazia, alimentate de ruși, acestea încheindu-se prin armistițiile din 1992 și 1994. Acordurile nu au condus însă și la reglementarea celor două conflicte, ci la “înghețarea” lor, tensiunile culminând, în august 2008, cu un conflict armat între Georgia și Federația Rusă, finalizat prin Acordul din 12 august 2008, mediat de președintele de atunci al Franței, Nicolas Sarkozy, țara acestuia având președinția UE. “Urmare acestor evoluții, a fost dislocată în teren o misiune europeană de monitorizare a respectării acordurilor de pace - EUMM Georgia. În urma recunoașterii independenței regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud de către Federația Rusă (27 august 2008), Georgia a decis să se retragă din CSI (organizație la care aderase în 1993) și și-a fixat ca obiectiv aderarea la NATO, participând la operațiunile desfășurate de Alianță în Afganistan.”
La 27 august 1991, fiind primul stat care a recunoscut restabilirea independenței Georgiei, România a salutat Declarația Parlamentului gruzin, exprimându-și disponibilitatea de a dezvolta relații prietenești și de colaborare cu Georgia, pe baza Cartei ONU și a principiilor Dreptului internațional. Relațiile diplomatice între cele două țări au fost stabilite la 25 iunie 1992, Ambasada României la Tbilisi fiind inaugurată la 25 februarie 1998. După aderarea României la UE, în 2007, Georgia a devenit un stat prioritar privind acordarea de asistență pentru dezvoltare.
Așadar, mâine, 26 mai, este Ziua Națională a Republicii Georgia.
La mulți ani, cu pace și prosperitate!
MARIANA CRISTESCU
