22 IULIE 1951 PATRIARHUL DANIEL - PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Distribuie pe:

Patriarhul Daniel (Preafericitul Părinte Daniel, pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea; n. 22 iulie 1951, Dobrești, Bara, Timiș) este actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei. A fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007, fiind înscăunat în această demnitate la 30 septembrie 2007.

Dan Ilie Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobrești din comuna Bara (județul Timiș), ca al treilea copil în familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. A primit la botez numele de Dan-Ilie Ciobotea. Școala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobrești, iar gimnaziul în localitatea Lăpușnic (1962-1966), județul Timiș. În anul 1966 începe cursurile liceale în orașul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul “Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După examenul de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obține Diploma de licență în teologie (Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

La data de 15 iunie 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, teză intitulată: “Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi: Gerard Ziegwald și André Benoit și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universității din Strasbourg. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, și a fost susținută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din București sub titlul:

“Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală.” În urma examenului oral și a susținerii tezei, drd. Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim.

Dumitru Stăniloae a spus cu acest prilej: “Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în fața sa un candidat bine pregătit, bine informat și mai ales pătruns de dorința și râvna de a trăi o viață teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învățătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în așa fel încât să poată răspunde și întrebărilor omului de azi, dar să rămână și preot adevărat. Cu o preoțime fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii sublime a preoției se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică.”

De-a lungul timpului a primit numeroase distincții și titluri, dintre care amintim: Premiul Emanuel Heufeder (Germania, 1998); Medalia Comemorativă “150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” și Ordinul “Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce acordat de către Președinția României (2000); Membru titular al Academiei Internaționale de Științe Religioase de la Bruxelles (2000); Premiul ecumenic al Institutului Sf. Nicolae din Bari (Italia, 2002); Premiul Pro Humanitate acordat la Berlin, în 2002, de Fundația Europeană pentru Cultură Pro Europa (din Freiburg im Breisgau); Senator de onoare al Universității Dunărea de Jos (Galați, 2003).

De asemenea, deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut - S.U.A. (2003); Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași (2006); Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj.

Este cetățean de onoare al municipiului Botoșani (2003).

A participat la peste 200 de simpozioane, congrese și conferințe teologice internaționale, aducând contribuții importante în rezolvarea problemelor dezbătute în cadrul acestor întruniri.

A publicat peste 1.000 de studii, articole, cuvântări și prefețe în limba română, peste 100 de studii și articole în limbile franceză, engleză și germană în reviste și volume colec- tive din străinătate. Patriarhul Daniel este și autorul a numeroase cărți cu conținut teologic.

La data de 30 septembrie 2007, Președintele României i-a conferit Ordinul Național “Steaua României” în grad de Mare Cruce, ca o încununare a tuturor realizărilor sale.

În anul 2007 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Preafericitul Daniel a reușit, în urma unei discuții care a avut loc pe data de 25 martie 2021, dintre premierul Cîțu și reprezentanții cultelor religioase de pe teritoriu României, să permită accesul credincioșilor la Slujba Învierii Domnului, cu respectarea măsurilor de protecție impuse.

De la alegerea sa ca mitropolit, el a inițiat programul “Niciun sat fără biserică”, program care prevedea construirea în fiecare sat și cartier unde nu există biserică a unul lăcaș de cult, chiar și în cele în care ortodocșii sunt minoritari. El consideră că este foarte important ca fiecare localitate să aibă propria-i biserică și propriul său preot:

“Construirea de biserici este datoria cea dintâi și cea mai mare. Și aceasta deoarece, oricâte case am face în lumea aceasta, nici una nu are Sfințenia și Lucrarea Bisericii. Un sat creștin

fără biserică este un sat fără lumină suficientă pentru suflet. De aceea, datoria noastră este de a zidi biserici în fiecare localitate creștină și de a forma preoți care să fie păstori de suflete pentru credincioși. Ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său? Ce-i folosește lui dacă câștigă lumea aceasta, dar își pierde sufletul său? Aici este esențialul vieții pe pământ. Dacă nu avem biserică și nu avem preot, riscăm să ne pierdem sufletul. Degeaba construim altceva, dacă nu construim în primul rând casa pentru vindecarea sufletului de păcate, pentru luminarea lui”.

La mulți ani,

Preafericite Părinte!

Lasă un comentariu