• “Sunt foarte multe întrebări la care oamenii nu pot să găsească răspunsuri. Lăsat-am întrebările să se ciocnească de toate stăvilarele îngăduite și să-i dovedească zădărnicia, izbindu-se de limite. Dincolo e împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu ține ascunse în mister rânduieli neștiute de îngeri și de oameni. Poate că, gândindu-se la aceste taine ale lui Dumnezeu și vorbindu-le în parte cu câțiva ucenici, Iisus s-a transfigurat și transpus în mister până la așa măsură că, venind apoi la ceilalți ucenici și la mulțime, pe care i-a găsit aproape certându-se, toți s-au înfricoșat și au alergat să I se închine. Despre acest lucru nu avem știre să se fi mai făcut. Poate că ei au dezlegat cel mai bun răspuns, vrednic de Împărăția Tainei.”
Arsenie Boca (1910-1989), preot ieromonah ortodox, pictor și scriitor bisericesc, vizionar și duhovnic renumit.
***
• “Ridică-ți ochii cu încredere la Dumnezeu și zi: O, Doamne, fă cu mine ce vrei! Ce vrei Tu, vreau și eu. Pune-mi sarcinile ce le voiești. Dă-mi bogăție sau lasă-mă să lupt cu sărăcia. De vor cârti oamenii, eu nu voi cârti. Totdeauna voi arăta prin fapta mea, că tot ce faci Tu e pentru mine bine făcut”.
Epictet (55-135), filosof grec stoic. A trăit cea mai mare parte a vieții la Roma, unde a și murit. A fost sclavul lui Epophroditus și secretarul lui Nero și Domițian și discipolul lui Rufus.
***
• “O veche legendă spune, că la început calul era liber, ca și celelalte animale sălbatice. Dar, într-o zi, calul avu o ceartă cu cerbul. În mânia lui și dorul de a se răzbuna pe cerb, calul ceru ajutorul omului. - Te ajut răspunse omul -, dar numai condiționat: dacă mă lași să-ți pun frâu în gură și să te călăresc. - Fie, zise calul - numai să mă pot răzbuna pe cerb. Și, astfel, pentru o clipă de răzbunare, calul și-a pierdut libertatea și s-a făcut rob omului.”
“Întocmai este și cu răzbunarea omului. Pentru patima răzbunării, omul își pierde liniștea, pacea și libertatea pe o viață întreagă și se face sluga și robul diavolului”.
P.S. 1 Corinteni cap. 14. vers. 18-23; 39-40: “Mulțumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mul decât voi toți; Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă străină. Fraților, nu fiți copii la minte. Fiți copii când e vorba de răutate. La minte, însă fiți desăvârșiți. În Lege este scris: voi grăi acestui popor în alte limbi și prin buzele altora, și nici așa nu vor asculta de Mine, zice Domnul. Așa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși; dacă s-ar aduna toți în Biserică laolaltă și toți ar vorbi în limbi și ar intra neștiutori sau necredincioși, nu vor zice, oare, că suntem nebuni? Nu opriți să se vorbească în limbi, dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
