Într-o discuție cu un distins sociolog târgumureșean, domnia sa îmi declara că viitorul țării depinde, în foarte mare măsură, de întoarcerea în țară a unui milion de tineri risipiți prin lume, pe toate continentele. Aceștia vin în țară cu o experiență de viață, cu o mentalitate despre valoarea și aprecierea profesională a celor ce muncesc cinstit. Interlocutorul meu vorbea de modul cum s-au făcut și se fac angajările tinerilor români în instituțiile statului, criteriul de bază fiind recomandarea și susținerea politică. A amintit, în treacăt, și despre un individ susținut de PSD într-o demnitate extrem de importantă, la Curtea de Conturi, o funcție pentru care nu avea pregătirea de specialitate necesară. Destul că a reușit, printr-o încrengătură mafiotă, să șifoneze imaginea partidului care l-a susținut, dar și imaginea țării peste hotare. Veți spune că și la alte case mari, de renume, se petrec asemenea fenomene. Bine, bine, dar, la noi, fenomenul este de o grozavă amploare. Mafia politică, ajunsă la putere prin manipularea electoratului de către indivizi școliți în instituții de învățământ fantome, cu diplome de specialiști și doctorate obținute în timp record, a vândut avuția țării. Până și iarba de pe marginea drumului este a străinilor, girată pentru împrumuturi. Politrucii respectivi cred că și tinerii absolvenți ai unor universități de stat de prestigiu n-au trudit pe băncile școlii. Dovada că avem tineri valoroși, cu școală adevărată, alungați din țară de nulitățile politice, stă în numărul enorm de mare de medici, ingineri, informaticieni, de economiști, artiști, meseriași de elită în toate domeniile, care își rostuiesc viața pe meleaguri străine, unde sunt apreciați, promovați. Este adevărat că avem mulți tineri valoroși care au rămas acasă, dar aceștia lucrează pentru companii străine sau sunt marginalizați. Încerc să-mi imaginez ce viață de coșmar putea să aibă un tânăr slujbaș, subaltern la bădălăi, dinozauri politici.
Să-mi fie cu iertare, nu doresc să-mi contrazic interlocutorul, dar vreau să spun că viitorul României nu este legat de întoarcerea tinerilor din străinătate. Aceștia au familii, copii, o situație materială bună, s-au integrat în societățile respective și nu prea mai au chef să cânte “Noi suntem români ”. Puținii care s-au întors sunt dezamăgiți de birocrația, minciuna și hoția din România, poate singura țară din lume cu un împărat și cu unul sau doi regi, ai căror supuși ne fac țara de râs. Am întâlnit în Boston, la un colt de stradă, două pirande din acelea cu rochii lungi, cerșind cu o cutie de conserve în mână. Vezi, Doamne, se plâng că sunt persecutați în România, cu toate că statul asigură o viață strălucită copiilor, fiindcă ei sunt viitorul României. Acest aspect nu avem voie să-l comentăm, chiar dacă tot omul de rând îl vede și îl recunoaște. Vă reamintesc de scandalul provocat de fostul primar al Târgu Mureșului, când a propus să se insiste pe educația sexuală în rândul rromilor.
“Hai acasă, să schimbi fața României!” Este o chemare, cu jumătate de gură, făcută de politicienii români. Poate la pensie sau când se va schimba cu adevărat clasa politică.
Am cunoscut doi tineri români veniți acasă și care, după doi ani, s-au întors în străinătate, dezamăgiți de realitățile din țară.
R.T. a lucrat, cu soția, 25 de ani în Italia. A venit în România și, cu banii și experiența câștigate acolo, a deschis o Pizzerie în comuna natală. Afacerea familiei a mers bine o perioadă, avea clientelă, câștig bun. La un moment dat au început controalele. Săptămânal era vizitat de diverși inspectori, care îi căutau noduri în papură. Le achita omul taxa cuvenită, dar după un timp reveneau alte controale. Revoltat, și-a închis afacerea, și-a luat familia și s-a întors în Italia.
G.P. a muncit ani mulți în Spania, a strâns bani și, împreună cu soția, s-au întors acasă. La marginea satului, în apropierea pădurii, și-au construit, cu eforturi mari, o casă, cu pensiune și restaurant. Și-a atras clienți, fiind la drumul mare. La un moment dat, l-au acuzat de evaziune fiscală, iar un inspector ciudat l-a amendat pentru că nu avea plătită taxa pentru muzică. A rezolvat și acest aspect, dar, după un timp, a revenit din nou inspectorul, cerându-i alți bani, fără chitanță. Pe omul nostru l-au apucat toate năbădăile, l-a prins de gât pe inspector și l-a amenințat că îi aplică o bătaie soră cu moartea dacă mai calcă pe acolo. Acesta s-a plâns la Poliție și i-au făcut dosar penal. După cercetări îndelungate, s-a dovedit că individul respectiv, în mod abuziv, efectua controale, încasa amenzi fără chitanță și a fost dat afară. Destul că micul întreprinzător întors din Spania s-a scârbit de prea multe controale, și-a închis afacerea, urmând să se întoarcă în Spania sau în altă țară. Mai pot cita exemple, dar interlocutorii mi-au cerut să nu le fac public numele, fiindcă ar avea necazuri, dincolo de rușinea că s-au întors acasă.
Vasile Bota
