“Winter is coming” (“vine iarna” - n.n.), însă greutatea economică agregată a UE este pregătită să dea un test de reziliență împotriva armei energetice a Rusiei. Putin a intenționat să transforme aprovizionarea cu gaze a Europei în componenta cheie a desolidarizării de cauza ucraineană sau, cel puțin, într-un instrument de dezbinare a statelor membre ale UE, dar s-a dovedit, încă o dată, că a greșit calculele.
Comisia Europeană lucrează la un mecanism de corecție pe piața gazului, în timp ce importurile de energie din Rusia au scăzut semnificativ, Europa reușind într-un timp foarte scurt să găsească surse alternative de aprovizionare și să-și asigure stocuri suficiente pentru iarnă. În luna noiembrie, nivelul de umplere a depozitelor de gaze în rândul statelor membre era de 94,8%, în condiția în care obiectivul minim convenit la nivelul UE pentru sfârșitul lui 2022 era de 85%.
În ciuda înfrângerilor repetate pe care și le-a autoadministrat, Putin nu vrea să intre în logica firească a diminuării tensiunilor, ci doar se repoziționează și caută să distrugă infrastructura energetică a Ucrainei, amenințând astfel viața a milioane de oameni care vor fi lipsiți de energie electrică, apă și căldură la iarnă. Pe această cale, Putin speră să obțină prin intermediul temperaturilor scăzute ceea ce nu a reușit cu armata.
După Ucraina, Republica Moldova este țara cea mai afectată de războiul declanșat de Rusia pe 24 februarie și se confruntă cu scăderea dramatică a standardului de viață, inflație galopantă, insecuritate energetică, prăbușirea exporturilor către piețele estice și înghețarea investițiilor străine. Greu încercați în acest an și obișnuiți de-a lungul timpului cu politicieni care se căciulesc la Kremlin pentru noi mandate sau cu oligarhi cărora Departamentul de Trezorerie al SUA le impun sancțiuni pentru acțiuni de corupție sistemică și de destabilizare a țării cu sprijinul Federației Ruse, moldovenii au făcut față efectelor războiului din Ucraina și au dat un răspuns politic impresionant.
În topul preferințelor electoratului din Republica Moldova se mențin pro-europenii din PAS (36,5%), după care urmează partidul lui Dodon, PSDM (28,9%), PȘor (13,3%), formațiune politică scoasă în afara legii, și PCRM (6,8%), comuniștii lui Voronin. În cazul unui referendum pentru unirea cu România, 42,5% dintre moldoveni ar răspunde favorabil. Procentul este surprinzător, mai ales dacă ținem cont de faptul că unioniștii nu depășeau 3% în 2010.
În ceea ce privește relațiile actuale dintre Republica Moldova și România, respondenții consideră că cel mai mare ajutor îl primesc din partea României (29,7%), iar unu din patru a indicat Uniunea Europeană (24,1%).
Totodată, moldovenii doresc relații mai strânse cu Bucureștiul, creșterea numărului investițiilor române la Chișinău, integrarea agriculturii și industriei din Moldova în spațiul economic unic al României, precum și interconectarea energetică dintre cele două state. Iar dacă s-ar confrunta cu o situație militară similară cu cea din Ucraina, unu din cinci moldoveni s-ar baza, în primul rând, pe ajutor militar din partea României.
Datele sunt extrase din Barometrul socio-politic al Republicii Moldova, comandat de Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale Viitorul, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale “Ion I. C. Brătianu” (ISPRI) al Academiei Române și Fundația pentru Libertate Friedrich Naumann for Freedom.
În fizică, reziliența se definește ca rezistența unui material la o solicitare de șoc. În termeni politici, reziliența nu însemnă doar abilitatea unui electorat de a reveni la “normalitatea” anterioară perioadelor de criză, cât mai ales capacitatea acestuia de se adapta pozitiv la impactul unor momente grele, cu scopul de a învăța și pentru a deveni mai puternic.
Sper ca liderii politici de la Chișinău și de la București să înțeleagă mesajul care transpare din datele Barometrului socio-politic și că vor dori să răspundă la nivelul de așteptare al fraților de peste Prut.
Prof. univ. dr. Leonard Azamfirei
