Cu pași grăbiți venise iarna
Aducând frig, fulgi de zăpadă.
Cu pași grăbiți venea CRĂCIUNUL
Peste oraș, pe mica stradă.
În fața ușii de intrare-n
BIJUTERIA ce-o avea
Un bătrânel “făcea cărare”
Prin neaua ce se așternea.
Termină, dar nu intră bine
Și mătura-și așează-ndată
Că-n urma sa vede că vine
O fetiță îmbujorată.
O salută, la fel și ea,
Urmează-o pauză - 3 minute.
Fetița-n vitrină privea
Și-apoi se-ntoarce spre el iute:
- Pe-acesta-l vreau! Vino degrabă!
E colierul ce-l doresc!
Câți lei să-ți dau? Zise în grabă
Micuța ce ochii-i sclipesc.
- De ști citi... scrie “cincizeci” (50)
Obiect de bună calitate.
I-adus de-un prieten de la greci
Nu-l prea găsești în altă parte!
- Așa de mult? Se miră ea
Și deodată o porni plânsul.
- Eu am 35. Nu s-ar putea
Să-l dai cu-atât? De unde plusul?
Și pe tejghea, din portofel
Își deșertă tot mărunțișul,
- Lui soră-mea l-am vrut pe el
“Cadou!” Că are măritișul!
Mama noastră i l-a promis
De mult. Dar murit-a de-o lună
S-o vadă cu el... i-a fost vis
Când la altar ea se cunună!
Mama s-a dus. Eu atât am!
Mai strâng. Ți-aduc după “CRĂCIUN”!
- Nu e nevoie. Nu-s sărman!
Te-am înțeles! Ai suflet bun!
Și-o iubire rar întâlnită
Spre cel ce-i aproapele tău!
S-aveți dorința împlinită!
Mereu “V-ajute DUMNEZEU!”
Ionică Isai
