În colinde se regăsesc unele dintre dovezile cele mai vii ale culturii noastre populare, prin care s-a exprimat poetic taina iubirii smerite a Fiului veșnic al lui Dumnezeu pentru oameni, Cel ce S-a făcut Om muritor pentru a dărui oamenilor viață veșnică.
(Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)
Colindăm colind, colindăm frumos, colindăm colind,
Domnului Hristos.
Se văd în zări trei magi venind și-o stea înaintea lor
Pe drumu-i spre Ierusalim călătorind de zor
Și-acolo în Ierusalim de-un prunc au întrebat
Că steaua Lui ei au văzut și-au spus că-i împărat.
Colindăm colind, colindăm frumos, colindăm colind,
Domnului Hristos.
De-un împărat ce s-a născut noi nu am auzit
Dar mergeți voi și-l căutați că poate-l veți găsi.
Și-ndată ce-au plecat la drum cu toți se bucurară
Că steaua iar înaintea lor frumos li s-arătară.
Colindăm colind, colindăm frumos, colindăm colind,
Domnului Hristos.
Și-au mers până la Betleem și-acolo au stătut
Că steaua colo i-a oprit din drumul lor cel lung.
La ușa unui grajd ajunși înăuntru ei intrară
Iar Pruncul ce îl căutau în iesle Îl aflară.
Colindăm colind, colindăm frumos, colindăm colind,
Domnului Hristos
Sărac în șură lângă boi, umil culcat pe paie
Așa au găsit cei trei magi pe Dumnezeul Slavei.
Dar ei pe el au cunoscut că este Împăratul
Cel bun, cel mare și cel sfânt ce lumea a creatu.
Colindăm colind, colindăm frumos, colindăm colind,
Domnului Hristos.
Și-ndată magii s-au plecat cu bucurie mare
Și daruri din desagi au scos spre sfântă închinare
Tămâie, smirnă și mult aur Lui i-au dăruit
Ca unui om și Dumnezeu și Împărat slăvit.
