* Rugă către Domnul: “Nu-i mai lăsa Doamne, și-n cap să mi se suie, / Mai saltă-i de la mine te rogu pe toți sfinții, / De pietrele Golgotei las să-și încerce dinții... // Am obosit de lipsuri, de bârfe și injurii, / Măcar să-mi trag suflarea, / pune-le vrană gurii. // Nu m-am temut, știi bine, de nicio greutate, / Dar cu dușmanii în față și cu dușmanii în spate / E mult prea greu, părinte și pe pământ și după. // Nu îngădui ca porcii aceștia să mă rupă / Că tot ce adunat-am fărâmă cu fărâmă, / Pentru biet neamul nostru, ei grohăie și râmă. // Am semănat iubire și m-am ales cu ură / Am semănat unire și am cules risipă. // Să se-mplinească, tată, rai, biblicele cânturi, / Că totul e părere și goană după vânturi”. // Întunericul totul sufocă pe Pământ, / Omenirea cu o viteză nebună alunecă în abis / Și nu mai putea să găsească calea spre puritate, Lumină: / Dorul de Înalt nu le apărea în vis, / Salvarea umanității era în Puterea Divină. // Omul singur și-a provocat, cu obstinație, această izgonire. // Nevrednic să primească, smerit și simplu, Grația Divină”.
Leonida Lari-Iorga (1949-2011), scriitoare, activistă, traducătoare, om politic, redactor șef și militantă pentru unirea Basarabiei cu România. A fost deputată în Sovietul Suprem al URSS în perioada 1988-1990 și deputat în Parlamentul României în trei rânduri. Ultima ei dorință înaintea morții: “Ah, de-am să mor, vă rog, să mă-ngropați sub un stejar, din dor, la Mănăstirea Căpriana, iar pe cap să-mi puneți celebra mea bendiță”.
***
* “Războiul este o adevărată școală a crimei. El încurajează și dezvoltă numai instinctele brutale în om, face apel la tot ce este o dezlănțuire a tuturor patimilor, el este întotdeauna o degradare a omului
în animalitate, care, mai ales în lupta sângeroasă corp la corp, demoralizează atât pe învingător cât pe învins. RĂZBOIUL trebuie considerat ca o reîntoarcere a civilizației la barbarie, a dreptului la anarhie primitivă. El este una din cele mai zguduitoare experiențe sociale pe care le cunoaște societatea și este un mare distrugător de valori economice”.
Dimitrie Gusti (1880-1955), filosof, sociolog, estetician, membru al Academiei Române și mai târziu președintele ei, Ministrul Instrucțiunilor Publice, profesor universitar și creatorul sociologiei românești.
***
* “În vechime, celor leneși, li se dădea o pedeapsă ciudată. Câte doi-trei leneși erau băgați într-un beci unde era o pompă de scos apă. Beciul era încuiat și inundat cu apă. Apa creștea și cei leneși trebuiau să pună mâna pe pompa de scos apă; altfel erau pierduți: îi îneca apa. Cu lecția aceasta se lecuiau cei leneși”.
Și pe noi oamenii, (care de foarte multe ori, nejustificat ne plângem de viața aceasta), atunci când ne împresoară valurile lipsurilor, să ne rugăm lui Dumnezeu cu ardoare și să punem mâna cu nădejde pe... “pompă”,... pe “lucru”.
P.S. Psalmul 36, vers. 1-5: “Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea, căci ca iarba curând se vor usca, și ca verdeața ierbii degrabă se vor trece. Nădăjduiește în Domnul și fă bunătate și locuiește pământul și hrănește-te cu bogăția lui. Desfătează-te în Domnul, și îți va împlini cererile inimii tale. Descoperă Domnului calea ta și nădăjduiește în El și El va împlini dreptatea”.
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
